La începutul visului făcusem tot drumul de la liceu până
acasă pe jos. Deși ploua, cerul era senin. Ajunsă pe aleea școlii generale, am
văzut-o în depărtare pe bunica. Mă aștepta. Am iuțit pasul până la ea, apoi am
început să alerg în jurul ei. M-am oprit după câteva secunde și am strâns-o în
brațe.
Cadrul s-a schimbat brusc și am ajuns în camera mea (care nu
arăta ca în realitate) stând pe întuneric alături de Jaklin, o prietenă
apropiată. Jaklin tocmai luase nota 4 în teza la limba română și era foarte
supărată. Am încercat să vorbesc cu ea și am primit tratamentul cu tăcere.
Insistența mea, deși inofensivă, părea să o fi supărat și mai rău. Am schimbat
câteva vorbe grele, apoi s-a așternut o liniște mormântală. Jaklin începuse să
editeze o poză pe calculator. Pentru că nu puteam să îmi păstrez calmul, am
început să plâng și să o rog să mă ierte. Peste câtva timp plecam împreună cu
Jaklin de la liceu.
Într-o a doua parte a visului urma să fim ascultați la
biologie, unde majoritatea dintre noi duceam lipsă de note. Profesoara de
biologie semăna mai mult cu cea de firme de exercițiu. În fața clasei, așezați
pe scaune cu spatele la noi, stăteau câțiva colegi care nu prea dăduseră pe la
ore. Alături de ei, sub un scaun stătea ghemuit un coleg pe care profesoara îl
numise Kanato.
"Azi nu scapă nimeni!" repeta profesoara de fiecare
dată când dădea câte o pagină din catalog. Totuși, cât de curând, a sunat
clopoțelul. Zece colegi au rămas fără notă iar clasa s-a golit rapid. Am plecat
și eu în urma celorlalți colegi, lăsând-o singură pe profesoară.
Când am ieșit din liceu, m-a întâmpinat un peisaj straniu.
Zombie mânjiți de un lichid verde se plimbau în voie prin oraș. Oricine era
atins de respectivii zombie devenea la rândul său unul dintre ei. M-am panicat
și am coborât la metrou, unde i-am regăsit pe colegii de mai devreme așezați pe
scaune (și sub scaune, dacă îl luăm în considerare și pe Kanato) cu profesoara
în fața lor. Încet-încet, s-a reconturat aranjamentul băncilor din sala de
clasă iar profesoara a început să țipe pentru că nu aveam suficiente note. Am
trecut pe lângă colegi și am zărit-o în cel mai întunecat colț al peronului pe
o fată care semăna cu Hinata din Naruto, în versiunea clasică. Încerca să se
ascundă. Pentru că pierdusem oricum metroul spre casă, am intrat în vorbă cu ea
și am devenit prietene. La un moment dat, în timp ce vorbeam cu fata, mi-am
amintit că în ziua următoare trebuia să aducem la școală portofoliile la
biologie. Al meu era doar pe jumătate complet, fapt care mă stresa teribil. De
asemenea, mi-a zburat gândul și la o conversație pe care o avusesem în ziua
respectivă. Se zvonea că ar urma o competiție de dans la nivel de liceu iar o
colegă venise la mine într-una dintre pauze, vrând să mă forțeze să particip.
Când în sfârșit a venit următorul metrou, am intrat în
panică fiindcă nu aveam cartelă. M-am urcat totuși, validând la un aparat un
"permis special". Am văzut întâmplător câțiva zombie - ajunseseră și
în metrou. Am fost nevoită să cobor câteva stații mai târziu, de frică să nu mă
atingă vreun zombie. Am urcat la suprafață și m-am pomenit chiar într-o stație
de troleibuz. Semăna leit cu stația de unde iau în mod normal troleibuzul spre
casă de la liceu (ceea ce însemna că, practic, după tot drumul cu metroul,
rămăsesem în același loc).
M-am urcat în troleibuz și am plecat spre casă, dar am coborât
cu 3 stații înainte de casă și am luat un metrou. În cel de-al doilea metrou am
găsit-o pe mama și, desigur, alți zombie pe care am încercat să îi ignor,
izolându-mă într-un capăt al vagonului. Într-una dintre stații a urcat în
metrou o bătrână cerșetoare. S-a oprit în dreptul meu și al mamei. După ce i-am
dat bani de mâncare, s-a întors către restul oamenilor din metrou strigând în
gura mare că ne-am pocăit.
S-a schimbat cadrul și m-am pomenit acasă. Deși văzusem clar
că era întuneric beznă când mă urcasem în troleibuz câteva momente mai devreme,
odată cu intrarea în propria cameră am văzut soarele apunând. Camera era plină
de frunze ruginii și ramuri de care atârnau fructe de toamnă. Ramele
ferestrelor erau din lemn vechi, ornate cu fructe (în special afine și
struguri) și flori. M-am apropiat de birou, adâncită în gânduri. Uitându-mă
lung la portofoliul meu incomplet, încercam să decid ce aveam să fac în ziua
următoare. "Oare să fac portofoliul ăsta, sau să chiulesc mâine?"
m-am întrebat. Mi-era teamă că dacă aș fi ales să chiulesc, zombie pe care îi
văzusem vor fi intrat peste mine în casă, să mă omoare. Pe lângă asta, m-aș fi
ales, probabil, și cu un 3 în catalog.
Vorbind cu mai mulți dintre colegi, am dat de-o parte frica și
m-am lăsat convinsă că nu se întâmpla nimic rău dacă lipseam o zi de la liceu.
Am mers apoi afară, vrând să mă plimb. Încă era lumină. Am remarcat că blocul
se transformase într-o dărăpănătură. În fața mea era un polițist înconjurat de
zombie care veniseră să mă ia pentru că alesesem să lipsesc de la liceu.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): bunica, Jaklin (prietenă apropiată),
doamna Vasile (profesoara de biologie din clasa a 9-a), doamna Brătescu
(profesoara de firme de exercițiu) - menționată, colegii de clasă, mama
Anime / Manga: Diabolik Lovers - implicații, Naruto - implicații
Personaje anime: Kanato Sakamaki (Diabolik Lovers), Hyuga
Hinata (Naruto)
Comentarii
Trimiteți un comentariu