Vise Trandafirii

Se facea ca eram la facultate. Avea sa fie una dintre cele mai ciudate si lungi zile din viata mea. Nu stiu cu cine am avut prima ora, dar dupa m-am dus cu colegii la Carturesti si apoi la McDonald’s. La Carturesti am vorbit foarte mult cu Andreea Trufin si am devenit prietene foarte apropiate. Mutandu-ne mai apoi la Mc, ne-am asezat frumos pe scaune si am inceput sa mancam ca spartii. In timp ce purtam conversatii foarte dragute cu colegii, ne-am trezit cu doamna Maruyama, profesoara de japoneza, ca intra cu pachetul cu mancare luat de la Mega Image si se-aseaza pe mine sa manance. Parandu-mi-se extrem, am abtinut un chitait de-ala ca in animeuri. Nu mai vorbea nimeni la masa, numai Andreea Vlad si Beti vorbeau putin mai incolo, intr-un cort. Profa sesizeaza tacerea noastra si ne intreaba de sanatate, dar noi ii raspundem ca suntem bine. Dupa plecarea profei, incep sa ma comport ca o fana disperata si sa sar peste tot, in timp ce colegii se uitau la mine ca la masini straine.  ...

Se facea ca ma jucam pe Nikki. Eram in camera mea impreuna cu Namino si Kuyou, doua artiste de pe twitter care vorbeau despre cum nu are Kuyou timp de Twitter si desene. Namino incerca sa o convinga ca nu e chiar asa de rau si ca ar putea sa deseneze din cand in cand, pentru ca de asta depindea scorul meu la Nikki. In vremea asta Kamui si Benio stateau impreuna in celalalt colt al camerei si vorbeau. Dupa ce Namino si Kuyou ies din peisaj, Kamui incepe sa vorbeasca despre viata de zi cu zi si despre cat de mult o iubeste pe Benio. La inceput, Benio e refractara, dar nu stiu cum se face ca fix atunci cand se schimba oarecum cadrul si ajungem in Magano cu basara si exorcistii de fata, il accepta. S-au luat in brate si au inceput sa planga Q_Q (in vremea asta, eu tot ma jucam pe Nikki si ma chinuiam sa trec de stagiile de la Princess). Kamui o saruta pe Benio si vrea tot mai mult din partea ei, insa chiar cand se ajunge la partea mai "suculenta", deschide cineva usa camerei mel...

Se facea ca eram la un festival cu copilasi pentru care ma oferisem voluntar. Venisem cu matusa pe care o trimisese mama cu mine ca sa nu ma pierd. Pentru festival trebuia sa imi fac o legitimatie 'ca la sectie', adica probabil una care sa contina mascota. In loc de asta, am scotocit printre vechile mele haine si am gasit matricola din liceu si legitimatia de acolo si am zis ca "mere, n-are ce sa fie rau". Cand m-am dus la spectacol, Dumnezeu cu mila... Imi aduc aminte ca au fost nu stiu cate dati in care am fost la un pas sa ma pierd de grup; m-am pierdut pana la urma. Am ajuns cu o singura colega (cred ca era Cristina). Ne-au tot trimis in stanga si in dreapta doamna Focseneanu si diriginta mea din generala care nu stiu ce cauta acolo. Cred ca era si doamna Ghinescu, profesoara de turism. Am reusit la un moment dat sa imi pierd geaca pe undeva si ajunsesem sa o caut in disperare pe a Dianei care era albastra, desi mai mult ca sigur nu am venit imbracata in albastr...