Visul începe cu o vizită la școala generală. Voiam să merg
atât la dirigintă, cât și la profesoara de istorie. Pășind în laboratorul de
fizică, am dat cu ochii de dirigintă, care s-a bucurat nespus să mă vadă. Am
observat că laboratorul de fizică suferise câteva modificări în lipsa mea, iar
acum arăta mai mult ca o clasă pentru preșcolari. Aproape de ușă am remarcat-o
pe fata dirigintei, Diana. Stătea așezată comod pe parchet, jucându-se cu
iepuri și păpuși. Am intrat în vorbă cu diriginta, vrând să aflu cât mai multe
despre noua înfățișare a laboratorului.
Brusc, cadrul s-a schimbat și m-am pomenit la liceu, la ora
de turism. Nu eram în sala 1, unde ne petreceam de obicei orele de turism, ci
într-o sală cu jaluzelele pe jumătate rupte și parchetul vechi de la primul
etaj. Aveam de predat un alt pliant. Textul era negru pe un fond albastru
închis - contrast de calitate. Profesoara, care de obicei nu urca la etaj, s-a arătat
foarte mulțumită de pliantul meu când i l-am arătat în format electronic și m-a
trimis să îl printez.
Pentru că nu știam exact unde să merg, m-am panicat și am
dat o tură prin tot liceul. Am ajuns într-un final la subsol, într-una dintre
sălile destinate firmelor de exercițiu. Acolo l-am găsit pe George, unul dintre
colegii mei, așezat pe una dintre mesele de lângă fereastră. Se juca pe unul
dintre calculatoare. Trecând cu privirea peste alte trei sau patru mese cu
calculatoare pe ele, mi-am îndreptat atenția către imprimanta așezată pe cele
două mese din preajma ușii - acolo aveam să îmi printez pliantul. I-am luat
liniștită locul lui George în fața singurului calculator deschis și am mai
făcut câteva modificări la pliant.
Ca de nicăieri, a apărut Mădălina, o altă colegă, și s-a
aplecat peste umărul meu să se uite la ce făceam. S-a apucat apoi să facă
notițe cu informații de altfel private la finalul pliantului - cum ar fi faptul
că mă uitam la anime-uri, că îl iubeam pe Kakihara Tetsuya, că editam și că îmi
plăceau anime-urile perverse. M-am răstit la ea și a șters ultima parte, dar a
înlocuit-o cu fel și fel de alte povestiri despre modul în care ne-am cunoscut
și am devenit prietene. Eram cu atât mai nervoasă cu cât Mădălina refuza să se
oprească din scris informațiile complet inutile pentru pliantul meu și mai și
râdea pe deasupra. După ce am imprimat pliantul, a văzut că una dintre poze
ajunsese cumva peste text. Am dezlipit-o imediat (repet, de pe pliantul
imprimat) și am pus-o unde trebuia să fie.
Am urcat repede cu pliantul înapoi la etajul 1, unde
profesoara l-a arătat tuturor celor prezenți și mi-a pus nota 10 în catalog.
Mai apoi a început să ne împartă cadouri, menționând la finele orei că erau de
fapt pentru pomana soțului ei, care murise recent.
În ultima parte a visului eram acasă. Mama avea mari
probleme la serviciu. Stătea la telefon până târziu, în conferință cu șefa ei
și cu o colegă de serviciu, profesoară de informatică. Țipa în continuu, de
vreme ce șefa - sursa tuturor scandalurilor - vorbea cu nepăsare peste ea.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): diriginta din școala generală, Diana
(fiica dirigintei), profesoara de istorie din școala generală (menționată),
doamna Ghinescu (profesoară de turism din liceu), George și Mădălina (colegi
din liceu), mama, șefa mamei, profesoara de informatică - menționată
Comentarii
Trimiteți un comentariu