Vise Trandafirii

Se făcea că eram în sesiune și tocmai trecusem cu brio de primul examen la practica limbii japoneze din 7 ianuarie. Făcusem și cursuri suplimentare la facultate pentru consolidarea și aprofundarea cunoștințelor necesare pentru susținerea examenelor și aveam lipită de șifonier o coală A3 cu calendarul sesiunii de iarnă.  Deși la vreo două-trei zile distanță aveam următorul examen, cel la doamna Gheorghe, care se zvonea că avea să fie cel mai greu dintre toate pentru că "acolo se vedea dacă știam cu adevărat japoneza", am decis să mă relaxez puțin și să mă uit la anime-uri. Am ajuns deci într-un fel de vestiar slab luminat, cu laptop-ul deschis pe Discord și cu anime-urile în față. Unul dintre serverele D Gray-Man pe care mă aflam devenise server comparativ între Beyblade și D Gray-Man (pentru că de ce nu, 100% seamănă unul cu altul). Devenise dintr-odată foarte activ și se alăturau în continuu membri noi. Imediat cum intrau pe server începeau să trimită poze dintr-un așa-z...

Se făcea că era final de iarnă și îmi apăruseră ca de obicei amintiri din ultimii ani pe Snapchat. Era ultima zi în care puteam să mă văd cu Oana înainte să înceapă din nou munca, așa că am căzut de acord să profităm de ocazie.  Dimineața, când m-am dat jos din pat, am mers glonț la geam să mă uit la zăpadă. Ninsese peste noapte, iar acum asfaltul era acoperit de o pătură albă pufoasă (sau iadul alb, cum îi mai spunea Oana). Am crezut că zăpada avea să ne pună bețe în roate, dar Oana nu a sunat să anuleze ieșirea. Uitându-mă pe telefon la memoriile de pe Snapchat, am văzut că în ultimii ani ninsese abundent în aceeași zi, 27 februarie (care în vis nu era luni, era duminică). M-am uitat la fiecare snap în parte cu zâmbetul pe buze. Poate că era o coincidență, am gândit, dar era o coincidență fericită. Abia așteptam să îi arăt și Oanei snap-urile și să îi văd reacția.  După o schimbare de cadru am ajuns cu Oana în mașină. Contrar realității, încă stăteam pe bancheta din sp...

Se făcea că eram în centru, pe la Romană. Ieșisem să cumpăr ceva de la o cofetărie cu mama. În loc să ajung la cofetărie (mama fiind cu mine și vrând să se îndrepte cât mai repede spre casă), am ajuns in statia troleibuzului. Era stația dinspre casă de la liceul Madgearu. Realizând că greșisem drumul, am vrut să fac cale întoarsă, dar deja se schimbase culoarea semaforului. A trebuit să aștept să se facă din nou verde. Am traversat într-un final și am ajuns lângă cofetătie, de unde trebuia mai apoi să ajung la facultate. Mergând, am auzit latratul unui câine. Era mic de statură și alerga spre mine. M-am pomenit că încearcă să își înfigă colții în partea de jos a piciorului meu stâng, așa că am încercat din răsputeri să îl fac să îmi dea drumul.  Cum am scăpat de el, am năvălit în ceea ce credeam că era cofetăria și am ajuns la o secție de poliție. Polițiștii vorbeau între ei despre un caz cu un câine care mușca pe toată lumea. Îi mușcase chiar și pe ei în urmă cu câteva zile, i...

Se făcea că mergeam pe alee ca să arunc ceva la gunoi, în containerele pentru reciclare. În drumul meu mi s-a părut că văd cu coada ochiului mișcare în tufe. Când m-am uitat mai bine, am văzut că era chiar pisica noastră albă cu pete maronii care își făcea într-o vreme veacul prin spatele blocului. Se juca cu frunzele din tufiș. Am mieunat de câteva ori, vrând să văd dacă îmi răspunde, dar nu am reușit să obțin nimic. Văzând că nu îmi dădea atenție, mi-am văzut de drum și am aruncat ce aveam de aruncat. Pe drumul de întoarcere m-a întâmpinat o pisică ceva mai mică, tuxedo. Alerga spre mine. S-a dat puțin pe lângă picioarele mele, până m-am uitat mai bine pe asfalt și am văzut un al doilea ghemotoc de blană, mult mai mic, tot tuxedo. Mieuna în disperare, de foame și de nevoie de afecțiune. M-am apropiat de el și nu a fugit, dar s-a zvârcolit puțin pe asfalt, mieunând în continuare. Când am pus ușor mâna pe el, am văzut că tremura, dar s-a mai liniștit când a simțit că nu voiam să îi fac...

La începutul visului eram cu mama în bucătărie. Era dimineață, foarte devreme, iar mama voia să arunce gunoiul. Înainte să ies cu sacul de gunoi până la colțul blocului, am ajutat-o pe mama să pună alți saci în găleată. Părea nespus de iritată din cauză că sacii erau pe terminate. În locul sacilor noștri normali negri de 25L pusesem unii de 10L, care erau mult prea mici pentru găleata de gunoi. Am mers și la baie, ca să iau și de acolo sacul plin și să pun altul curat în locul lui, timp în care am ascultat la televizorul care urla pe PRO TV, întâi horoscopul cu Neti și apoi vremea cu Busu. Când s-a schimbat cadrul, m-am pomenit în camera mea, scriindu-i mesaje Andreei, care venise din nou în București. Când m-a chemat să ne vedem am fost în culmea fericirii. Ne-am întâlnit în fața blocului meu, la scara A. Dacă prin mesajele din urmă cu câteva minute vorbisem despre Minori, unul dintre personajele mele Naruto, când ne-am văzut, ne-am pus una pe alta la curent cu ultimele noutăți din ...

Se făcea că eram într-un fel de templu egiptean, unde locuia un băiat împreună cu fratele lui semi-handicapat. În patru camere diferite din templu se găseau patru aparate în genul jocurilor gacha.  Într-o zi, cei doi au fost vizitați de cel mai bun prieten al băiatului. Acesta s-a bucurat de prezența prietenului lui din copilărie la templu, îndemnându-și fratele să vină să se distreze alături de ei. Au străbătut împreună fiecare cotlon al templului făcând glume și râzând copios, apoi băiatul i-a povestit prietenului său că fratele lui urma să moară în foarte puțin timp. În miezul jocurilor și al conversațiilor, au reușit cumva să se separe unii de alții și au început să se strige în disperare. Băiatului îi era teamă de ideea că moartea ar putea să îi răpească fratele chiar atunci, când nu puteau fi unul lângă celălalt. Într-un final s-au găsit și au continuat poveștile. Și-au amintit împreună de vremurile în care erau copii și credeau că au toată viața înainte, fără de griji. N...

La începutul visului se făcea că eram cu Oana în mașină. Îi spuneam că din cauza mai multor factori îmi era frică de ideea de a rămâne însărcinată. Am ținut să subliniez că nu credeam să se întâmple vreodată să găsesc pe cineva cu care să vreau să rămân însărcinată. Nu am rămas totuși complet refractară și am adăugat că dacă prin absurd persoana potrivită va fi ajuns totuși în viața mea la un moment dat, probabil că rodul iubirii noastre ar fi fost în zodia scorpionului.  După o schimbare de cadru am ajuns la facultate. Eram înconjurată de foști colegi și prieteni. Desigur, Oana se număra și ea printre persoanele alături de care îmi petreceam majoritatea timpului, împreună cu Andre, prietenă din Bistrița. Mai erau cu mine și colegi din facultate, dintre care s-au făcut remarcați Georgiana, Camelia și Nichita. Ultimul adaos la grup îl reprezentau doi foști colegi din liceu, Lascu Alexandru și George Gromic. Mereu vorbeam cu ei. Câteodată se mai spărgea gașca atunci când lipsea cât...

Se făcea că eram pe undeva pe la Stoica Ludescu căutând un magazin la care mai fusesem în trecut. Eram cu mama la telefon, cerând indicații de orientare pentru că mă pierdusem printre ziduri care stăteau să cadă, acoperite de graffiti. În realitate respectivul magazin vindea capcane de șoareci și șobolani și alte produse împotriva dăunătorilor. În vis ajunsese jumătate farmacie, jumătate librărie.  Găsind într-un final magazinul, i-am spus mamei că închid și că ne auzim acasă. Mi-am luat câteva pastile Ganoderma și încă ceva, după care am întrebat-o pe farmacistă dacă pot să îmi cumpăr și cărți - la gândul că le găsesc mai ieftine dacă nu merg la Cărturești. Farmacista a dat din cap, ghidându-mă către cealaltă parte de magazin.  Mi-am îndreptat așadar atenția către o bibliotecă întinsă pe aproximativ trei sferturi din peretele magazinului. Aproape de perete mai erau câteva rafturi cu cărți dispuse pe un fel de stâlp de susținere. Din ce am văzut, majoritatea cărților erau ...

Se făcea că eram în camera mea, cu gândul la un anumit proiect pe grupe din 2021 care nu mai fusese finalizat. Coordonatorul proiectului era Andrei, un fost coleg din școala generală. La un moment dat, în miezul proiectului, l-am dat dispărut. Oricât de mult au încercat membrii grupului să dea de el, Andrei nu a mai răspuns la niciun mesaj.  Întreaga experiență m-a dus cu gândul la Danny, care trecuse prin ceva asemănător în trecut și se deconectase de la toate rețelele de socializare ca să aibă parte de timp cu propria persoană. Pentru un timp ajunsesem chiar să cred că proiectul organizat de Andrei era același cu evenimentul organizat de Danny. După luni de zile în care i-am tot trimis mesaje lui Andrei întrebându-l despre starea lui de sănătate, am primit în sfârșit un răspuns. Răspunsul lui Andrei s-a axat în principiu pe situația proiectului. El mi-a spus că avea să revină și să pună proiectul din nou pe picioare, iar când acest lucru se va întâmpla, eu aveam să fiu prima ...

Se făcea că eram într-un cantonament la mare cu mama și câțiva membri ai grupului meu de pe Flipped, printre care și Parker. În timp ce mama și o parte dintre membri erau îngrijorați în privința unui concurs de radiotelegrafie, eu stăteam în picioare în apă și butonam telefonul, ocupată să îmi creez cel mai bun outfit pentru prima rundă a "prezentării de modă" de pe Flipped. După ce majoritatea jucătorilor de pe serverul nostru s-a înscris la prezentare cu cel puțin un outfit, Parker ne-a arătat outfit-ul ei. Reușise să acumuleze maximul de punctaj, ceea ce însemna că se va fi clasat pe primul loc. Uitându-mă mai bine la outfit-ul lui Parker într-o hologramă pe care o proiectase cu tableta, am văzut că acesta includea o fustă roz pe care mi se părea că o aveam în dulapul din joc. Astfel, folosind același gen de hologramă, m-am uitat printre toate hainele pe care le aveam în joc. Nu am găsit fusta, așa că nu am putut să mai adaug puncte la scorul meu. Era dimineață și o part...

Se făcea că mă plimbam cu mama pe la Unirii. Tocmai treceam pe lângă Dâmbovița când am văzut două pisici, una ginger și alta gri vărgată. Păreau foarte jucăușe. Pe când mama s-a aplecat să se joace cu una dintre pisici, a trecut pe lângă noi o doamnă. A râs politicos și ne-a întrebat dacă nu cumva puteam să luăm pisicile acasă, să avem grijă de ele. Fusese pus un anunț câțiva stâlpi mai încolo, pisicile își căutau stăpân, dar nimeni nu venise să le ia și trecuseră deja vreo două săptămâni. M-am simțit vinovată că nu puteam să iau pisicile, dar, după cum spunea și mama, nu aveam posibilitatea să ținem animale de companie din cauza situației de acasă. "Aaah, am înțeles," ne-a spus doamna, puțin dezamăgită pentru că văzuse cât de mult se atașaseră pisicile de noi, deși nu ne știau decât de 5 minute. Cât timp mama și doamna au vorbit despre ce pățiseră micile pufoșenii, m-am aplecat către ele să văd dacă mă lasă să le mângâi. Aveam în minte că nu știam cum să mângâi pisici, sau...

Se făcea că participam într-un proiect alături de mai mulți studenți și prieteni. Era o prezentare Power Point la care fiecare dintre noi trebuia să contribuie cu câte ceva despre sine - hobby-uri, melodii preferate, culori preferate, cărți și altele de genul. De prezentare se ocupa Shell, care s-a bucurat foarte mult să mă vadă atunci când am venit la ea cu o serie de 4 piese favorite printre care se numărau " Starboy " a lui The Weeknd și " Creepin' ". Știam versiunea originală, dar îmi plăcea mai mult cum suna piesa cu vocea lui. Am ascultat fiecare piesă în parte, apoi am mai adăugat la prezentare și o listă cu animeuri și poze editate cu OC-urile mele și am lăsat-o pe Shell să le aranjeze așa cum știa mai bine. Am realizat după o perioadă că uitasem să adaug la lista de melodii preferate " Cheri Cheri Lady " de Modern Talking, melodie cu care crescusem. Mi se părea imposibil să lipsească din micul playlist, așa că am făcut cale întoarsă către Sh...

Se făcea că era dimineață și abia mă trezisem. Încă mă chinuiam să deschid ochii când mama a dat buzna peste mine în cameră și a început să îmi povestească pe nerăsuflate și pe un ton foarte ridicat ce mai văzuse pe la televizor. În ultima vreme îmi tot rupsese ușa ca să îmi spună despre toate crimele, despre schimbările pe care le percepea în societate, pe care le compara cu experiențele ei "de pe timpuri", despre război, despre corupția politicienilor, și multe alte frustrări. Dar nu mă așteptasem vreodată să intre peste mine și să înceapă să arunce cu toate relele din lume de la primele ore ale dimineții. De data asta s-a concentrat pe cutremurele în lanț din Turcia și nu numai, trecând apoi la politicienii mizerabili de la noi din țară și la schemele pe care le repetau ca să ia mai mulți bani de la gura poporului. Auzeam cum urla televizorul din sufragerie, probabil pe România TV. Faptul că se uita la televizor și venea după să-mi verse toate pe gât mă făcea să mă simt in...

Se făcea că urma să am un examen care dura trei zile - de vineri până duminică. Visul începe cu un amfiteatru, cu studenții așezați ca la un examen de admitere, sala plină ochi. Plutea în aer un murmur continuu pe care procesoarele supraveghetoare nu îl puteau opri. Începusem deja să rezolv subiectele și îmi era destul de greu să mă concentrez. Din când în când, după ce ne mai întorceau spatele câteva secunde ca să hașureze cadranele de pe tablă care arătau timpul rămas din examen, profesoarele mai trăgeau câte un strigăt de luptă menit să îi facă pe cei vorbăreți să tacă, însă tot ce reușeau era să îi sperie pe cei care chiar încercau să lucreze. Mi se părea amuzant că deși aveam desenate cu creta pe tablă 3 cadrane de ceas, profesoarele ne-au spus la un moment dat că examenul dura de fapt 5 ore, ca mai apoi să ne spună că aveam timp 3 zile să rezolvăm toate subiectele - cu alte cuvinte, plecam acasă cu foile de examen. S-a schimbat cadrul. Eram tot la examen, dar într-o altă inci...

Se făcea că mama se pregătea să plece la un concurs în străinătate. Am reușit cumva să mă îmbolnăvesc chiar înainte de plecarea ei, așa că nu am mai putut să merg la școală.  Pentru că în ultimele zile primisem mai multe cadouri, atât edit-uri cât și desene cu personajele mele anime de la mai mulți oameni, am decis să le postez pe toate pe pagina mea de Sunphoto. Printre cadourile primite se număra și un desen cu Satella în versiunea din The Last făcut de Cristiana, o fată cu care nu am mai vorbit de mulți ani. Primisem destule cadouri de la utilizatorii vechi ai Sunphoto cu care nu țin minte să fi interacționat vreodată. Cineva mi-a făcut chiar desene tradiționale în creion, tot cu Satella, pe care nu le-am postat în același timp cu cele digitale. După plecarea mamei, mi-am petrecut timpul alergând de acasă la bunica și înapoi pentru fiecare dintre mesele principale ale zilei. La prânz am mâncat și câteva pătrățele de ciocolată albă și două-trei bomboane Toffifee. Nu mai aveam...

Se făcea că eram în mall cu Oana. Ne-am oprit în mijlocul magazinului ca să ne uităm la video-uri pe Tiktok. Astfel, am aflat din întâmplare că apăruse un nou sezon din seria Metal Fight Beyblade, care ne plăcea amândurora. Ne-am luat și niște binemeritate spoilere, văzând pe Tiktok una dintre cele mai recente scene din sezon. Kenta era la raionul de patiserie. Acum era blader legendar în toată regula și își făcuse prieteni în toate colțurile lumii. Avea o colecție întreagă de bey-uri, printre care și unul dragon, asemenea lui L-Drago. Îl folosea destul de rar, dar era mândru de el. Auzind pași în spatele lui, Kenta s-a întors și a dat cu ochii de Ryuga. Ryuga, mentorul și camaradul lui, persoana pe care nu credea să ajungă să o înțeleagă vreodată, Ryuga, pe care îl credea dispărut în cele mai întunecate cotloane de sub pământ. I-au dat lacrimile și i-a sărit în brațe. Nu conta faptul că nu mai era un copil, și nici statutul lui de blader legendar, ci numai că Ryuga era acolo, chiar ...

La începutul visului eram în sufragerie cu mama, care avea matematica întinsă pe masă și laptop-ul deschis, lucrând la exerciții pentru unul dintre elevii ei. Mama mi-a dat la un moment dat un exemplu de problemă cu o sumă Gauss sau ceva, care mi-a rămas întipărită în minte (1+4+7+11+...+n) și apoi multe alte exerciții cu adunări de numere întregi, ecuații și inegalități. Se presupune că majoritatea subiectelor pentru care mama mă sechestrase efectiv lângă ea ar fi trebuit să fie la nivelul de olimpiadă, dar după un timp, am observat că mama îmi solicita opinia și atenția pentru niște exerciții banale dintr-o culegere pentru clasa a 5-a. S-a schimbat cadrul. Am aflat din întâmplare după ce nu mai fusesem la facultate de vreo 2 sau 3 ani că aveam de susținut un examen la texte. Nu mai cunoșteam pe nimeni din grupă, așa că nu prea am știut la cine să mă duc cu sumedenia de întrebări. Într-adevăr, înainte să intru la examen (se susținea online, nu fizic), am avut senzația că printre col...