La începutul visului plecasem de la liceu și mă îndreptam
spre casă. Nimic neobișnuit, cu excepția mărețelor tunete. Încă o dată, mi se
păreau mai puternice decât orice auzisem până atunci, și mai dese.
În ceea ce mă privește, eram nevoită să merg pe jos până
acasă pentru că toate troleibuzele erau stricate din cauza furtunii. Liceul era
situat "convenabil" la nici mai mult nici mai puțin decât 13 stații
distanță de casă.
La un moment dat, am reușit cumva să găsesc un troleibuz -
un 79, care nu mă ducea nicicum acasă. Nu sunt sigură unde am ajuns până la
urmă cu troleibuzul, dar m-am trezit panicată din cauza unui trăsnet provenit
tot din vis, din moment ce nu am văzut niciun semn de vreo ploaie când am
deschis ochii.
Un vis clasic de stres din 2013? Da, într-adevăr. De ce l-am
scris? Pentru că nu cunoșteam calitatea, doar numerele.
Comentarii
Trimiteți un comentariu