Visul începe cu o petrecere acasă, în urma căreia a izbucnit
un incendiu. De fiecare dată când voiam să dau petreceri se întâmpla același
lucru - o priză aflată în spatele fotoliului de lângă ușa de la hol lua foc și
trebuia neapărat să suflu în ea ca într-o lumânare și să o sting, ca să nu se
ajungă la incendiu.
Când cea din urmă petrecere era în toi, s-a schimbat cadrul
și am ajuns la școală, în timpul unei ore de turism. Am constatat cu stupoare
că profesoara noastră lipsea, iar în locul ei venise profesoara mea de română
din școala generală (deși vocea ei suna ca a profesoarei de turism). Profesoara
era furioasă din cauza unei colege care aranjase să ne cumpărăm manualele de
turism de la o librărie cu care ea nu era de acord, la un preț mai mic. Pe un
ton agresiv, ne-a spus că de acum înainte eram liberi să facem ce voiam, fără
să ne mai așteptăm la vreun ajutor din partea ei. Mai apoi, ne-a ținut cam o
oră de morală.
Cadrul s-a schimbat din nou și am ajuns înapoi acasă. Lumina
din sufragerie era stinsă iar eu scoteam cărțile de turism din televizorul
pornit ca și cum ar fi fost o cutie 😂😂😂. Eram
în mare grabă dintr-un motiv sau altul.
Dintr-odată, toată liniștea care fusese până atunci în
cameră s-a dus pe apa sâmbetei - petrecerea de la începutul visului a
reînceput. Sufrageria s-a umplut de copii de toate vârstele, care țipau și se
jucau fericiți cu o minge de plajă. Muzica zguduia difuzoarele, atât de rău
încât nici nu mai auzeam ce gândesc. Uitându-mă către priza din spatele
fotoliului, am văzut că luase din nou foc
Mama era și ea acasă, dar se juca Pacman în camera mea, așa
că am încercat să sting singură focul pe care copiii îl ignorau complet.
La un moment dat, după ce m-am asigurat că flacăra din priză
era suficient de mică, i-am lăsat singuri, să se joace în legea lor, iar eu am
mers să verific ce făcea mama. Intrând în cameră, am observat pe ușă trei
fluturi mari (mai exact molii, dar la cât erau de drăguți, parcă nu i-aș numi
molii). Ca să pot să ies din cameră și să mă întorc în sufragerie trebuia să îi
prind pe toți odată.
Când în sfârșit i-am prins și am reușit să ies din cameră,
m-a întâmpinat un incendiu în toată regula, pe care a trebuit să mă grăbesc să
îl sting suflând din nou în priză. Copiii plecaseră, bineînțeles, lăsând camera
goală.
S-a schimbat încă o dată cadrul. În ziua următoare, la
școală, toată clasa a trebuit să o asculte pe profesoara de turism ținând din
toți plămânii pe motiv că nu aveam manualele la noi. Încă arăta ca profesoara
de română din generală. După toată harababura, toată lumea a primit nota 3 -
chiar și eu, deși ultimul lucru pe care l‐am văzut înainte să se încheie visul
a fost chiar cartea de turism, așezată frumos într-un colț al băncii :')
🔥 În 16 decembrie 2019,
la aproape 7 ani de la vis, blestemăția aia de priză chiar a luat foc. Nu numai
asta, dar toate obiectele din cameră erau așezate la fel ca în vis, chiar și
covorul lipsea. Arsura de pe perete și mirosul din cameră erau exact la fel și
ele. Singura diferență e că nu am dat nicio petrecere cu muzica la maxim. În
mod clar nu puteam să suflu în priză ca să sting focul în realitate
Cuprinsul visului
Personaje (reale): doamna Ghinescu (profesoară de turism din
liceu), doamna Anghelescu (profesoară de limba română din școala generală),
mama, Cătălina (colega de bancă din liceu)
Comentarii
Trimiteți un comentariu