Vise Trandafirii

Doamnelor și domnilor, stimabili cititori, întrerupem programul pentru o postare specială!! Astăzi, 9 noiembrie, este o zi istorică. Nu, nu s-au împlinit încă 7 ani de când am început să scriu visele. Dar, între timp, am atins un număr frumos... 500 de vise! 500, cu bune și cu rele, s-au împlinit astăzi. Sunt mulțumită de progresul meu, trebuie să recunosc. Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge atât de departe cu această nebunie. După câte văd, visele nu prea ar vrea să mă părăsească încă~ Și, între noi fie vorba, nici nu aș vrea să le las să plece prea curând din viața mea. Timpul a trecut, am crescut și am evoluat, și la fel au făcut și visele mele. Mintea mea, loc straniu, e într-o continuă schimbare, ceea ce mă face să zâmbesc. Zâmbesc pentru că am avut idea să încep. Zâmbesc pentru că sunt un om normal cu o minte anormală. Zâmbesc pentru că esența mea se află aici, în fața tuturor, dar nu mulți au răbdare să citească. Sunt curioasă ce va urma. Oare vor mai veni încă 500 de vi...

La începutul visului mă pregăteam pentru revenirea la facultate. Într-o bună zi, mama a plecat la cumpărături și m-a lăsat singură în casă cu provizii de mâncare pentru următoarea săptămână sau mai mult. Începusem să vorbesc în urmă cu ceva vreme cu Oana la telefon despre o iesire și ziceam că am putea profita de perioada asta. Am invitat-o deci pe Oana la mine. În timp ce o așteptam pe Oana totuși, am fost invitată de Chris într-unul dintre group chaturile de pe Tumblr. M-am trezit cu invitație și de la Oana, într-un chat cu vreo 5000+ membri peste mesajele cărora îmi făcea mare plăcere să mă uit - toată lumea dădea share la artă, muzică, fic-uri - am vazut-o și pe Chris la un moment dat și am avut un moment de !!!!!!. Mi-am adus asltfel brusc aminte că nu mai avusesem grijă de animăluțul meu pe Discord când am intrat și am văzut "streak de -8 zile" scris cu roșu în colțul micului pătrat cu camera. Am verificat rapid și, din fericire, am mai putut să salvez pisica (pentru ...

În prima parte de vis eram acasă la bunica. Se pregătea, biata să facă patul pentru că urma să ne culcăm. Am încercat să ajut, dar niciodată nu am reușit, mereu am făcut numai boacăne. La un moment dat am tras cumva cearșaful de pat și nu am mai putut să îl pun la loc așa cum fusese inițial, fiindcă era făcut din franjuri de material care nu erau cusute unele de altele. Atunci, bunica s-a supărat și m-a dat la o parte bombănind. Între timp, a venit și mama și am fugit repede în întâmpinarea ei. La întrebarea "Ce a pățit mămăița?" i-am răspuns povestindu-i toată întâmplarea. Am hotărât apoi împreună cu mama să plecăm la KFC și să o lăsăm pe bunica să-și facă treaba fără a o distrage. Am ajuns apoi brusc la o coadă la xerox care de fapt era coada de la KFC și abia așteptam să îmi iau nu știu ce meniu și aveam și cupon pentru el. Eram cu mama și cu niste colegi dintre cei noi. Alexandra era în fața mea. S-a întors la un moment dat o doamnă către noi să întrebe ce se servea în ...

Cică trebuia să mă văd cu Laura, așa că am plecat împreună de la facultate - sau ne-am întâlnit la metrou. Urma să ne plimbăm puțin prin diverse magazine, deci am avut grijă să mă pregătesc pentru un drum lung. Ne-am despărțit însă la Mc Donalds pentru că eu m-am dus acasă la baie, dar nu i-am spus când am plecat. Mai târziu am sunat-o și am aflat că  era la o meditație, de unde ieșea în cam două ore (ședința de meditație se ținea la Mc, da). Am plecat deci de acasă la 9 jumate seara (ajunsesem la baie pe la 7) și era deja beznă. Am mers la bancomat BCR să-mi încarc cadrul pentru transport în comun, după care am realizat că urma să merg de fapt cu metroul și nu aveam cartela la mine. M-am uitat la telefon și am văzut că aveam un apel pierdut și un mesaj de la Laura: "Unde ești?..." Am simțit din mesaj o oarecare îngrijorare. Ce-i drept, auzisem acasă înainte să plec că pe la 10 o să vină furtuna - deja începuse să tune și se îmbinau fulgerele pe cer; mă gândeam să-i zic L...

Se făcea că trebuia să updatez un fic și muream de nerăbdare să îl termin. Aparent, eram la liceu, și și mai aparent, credeam că respectivul fic poate fi terminat în două capitole, dar nu a fost așa. În principiu, fic-ul era inițial Neallen, apoi a devenit Tykillen, apoi, din greșeală, am adăugat ceva ce te făcea să te întrebi dacă nu cumva am fumat ceva înainte să scriu. Era o chestie cu niște uși pe care Allen trebuia să le găsească (acum că mă gândesc, văd o oarecare conexiune cu arca), iar dacă nu le găsea, se scurtcircuita sistemul și murea blocat acolo. După asta, am schimbat complet setting-ul și am ajuns la ceva cu povești din copilărie, gen "Mica sirenă", dar nu era doar "Mica sirenă", se combina și cu Boruto și cu școală și cu POLITICĂ la un moment dat. Știu că apăruse pe toate posturile unu' de la PNL cu tot cu Iohannis și ziceau că Ponta e majoritar în toate județele și o să ajungă el președinte ȘI premier și așteptam cu ochii cât cepele să vedem gu...

La începutul visului se făcea că editam cu Oana la telefon și a venit mama de la nu știu ce campionat din străinătate. Am decis să merg să stau cu ea după ce terminam de vorbit cu Oana, dar până la urmă am sfârșit prin a mă duce mai repede la ea. Am vrut să îi arăt că deși era alarma pusă de dimineață pentru 16 octombrie, se dusese timpul telefonului în față până la 18 iulie 2030, ceea ce însemna că era ziua mamei (deși afară nu părea că ar fi vară) și că trebuia să-mi fac planuri pentru ziua lui Jaklin care era pe 19. (Cum o fi să-ți pui alarma și să nu-ți mai sune pentru că ai călătorit 11 ani în viitor?) În momentul meu de criză, am dat din greșeală  restart la telefon și am pierdut atât data colosală, cât și editul Oanei. Bineînțeles, revenisem în "prezent" când s-a deschis din nou telefonul. După puțin timp, am revenit la telefon cu Oana, cerându-mi scuze. Edita o tipă cu păr roz lângă Sasuke (care urma să fie editat și el) zicând că e cadou pentru Anca de ziua ei - m-a...

Se făcea că ajunsesem cumva în altă țară, la mondiale cu mama, deși clar nu eram în Bulgaria, mai mult părea a fi Japonia, deși nu eram sigură. Am ajuns în plină zi și ne-am lăsat bagajele, iar mama a coborât la recepție să întrebe despre programul de masă și alte lucruri administrative. Problema e că nu s-a mai întors în cameră, ci doar a mai dat din când în când telefoane, să mă întrebe cum mă simțeam în cameră. Până să mă așez în pat, totul părea a fi perfect normal, însă deîndată ce m-am așezat în pat, nu am mai fost atât de sigură. Aveam o saltea cu apă pe care cică mi-o aduseseră special de la receptie pe baza mediei de la facultate sau ceva, și am vrut să ies să solicit o alta, pentru că actuala mă făcea să mă simt foarte ciudat. Chiar dacă am iesit însă, am dat de o atmosferă apăsătoare, nu puteam vorbi și nu cunoșteam pe nimeni, iar din felul în care arăta culoarul, afară era furtună. Am intrat înapoi în cameră și m-am pus în pat, sucindu-mă pe toate părțile până când am găsi...

Se făcea că a trebuit să merg într-o zi la casierie la facultate... care casierie arăta mai mult ca un secretariat proaspăt modernizat. Aveam de plătit 3 restanțe la niște cursuri opționale care nici nu erau trecute în catalog sau pe liste, și păreau a fi restanțe din anul anterior. La un moment dat am zis să mă așez undeva în spatele secretarelor, unde erau niște rafturi cu cărți - în spatele rafturilor chiar. Am țâșnit de-acolo imediat cum am auzit-o pe secretară "Altcineva cu restanțe? Nu? Atunci haideți să intre următorul!" Am ieșit de-acolo spunând pe un ton șoptit "Știți, am și eu 3 restanțe și nu știu ce să fac cu ele pentru că nu sunt listate cursurile nicăieri..." M-a îndrumat secretara cum știa mai bine exprimându-și neplăcerea cu privire la faptul că aveam atâtea restanțe. Am văzut astfel că dintre cele 2 secretare prezente, ea semăna cu nașa mea iar cealaltă avea vocea doamnei Dogaru - profa de LEC. Niciuneia dintre secretare nu îi venea de fapt să crea...

Se făcea că eram în camera mea și era seară. Am primit dintr-odată notificare pe Pokemon Go că era ex-raid în parcul din fața blocului și era cu Mewtwo. Se pare că era un eveniment pentru că atunci când am deschis aplicația, am văzut că cele 2 gym-uri din apropiere veniseră chiar lângă al meu ca prin magie și deveniseră și ele gym-uri de ex-raid. Am intrat în raid și am văzut că era cu mult mai simplu să bat pokemonul, nu știu exact dacă era datorită faptului că eram mai mulți implicați sau fiindcă scăzuse nivelul raidului de la 5 la 3. Cert e că în finalul fericit mă făcusem cu vreo 4 Mewtwo și sunasem la Oana numaidecât ca să îi spun că am să îi dau unul la trade. Știu că m-am mai bătut în câteva raid-uri de nivel 3 și am luat pokemoni buni. Îmi plăcea atât de mult să mă uit la pokedexul meu de Kanto care era în sfârșit complet și mă gândeam să îmi mai evoluez câțiva pokemoni. Fără să-mi dau seama, am prins un shiny și s-a schimbat cadrul. Am ajuns în centru cu Oana în miezul zilei,...

Se făcea că eram la facultate, dar nu semăna cu facultatea mea, la ora de literatură engleză. Antonia încă era în România și îmi dădea sfaturi ca să mă pună mai repede pe picioare cu facultatea. Avusesem un presentiment la plecarea de acasă în ziua aia - presentiment că mai bine aș pleca de la ora de literatură. Nu am făcut-o și m-am pomenit în fața faptului împlinit cu profa zicând: "Domnișoara Enache..." și după ce am ridicat mâna, a completat "va fi ascultată azi" și mi-a pus dată în catalog (mă simt ca la liceu, mor). M-am înjurat de atâtea ori pe interior în minutul ăla, pentru că nu învățasem absolut nimic și mai veneam și după o lungă perioadă de pauză. M-a ascultat deci profa, care la un moment dat începuse să semene a prof, și mi-a zis că nu are pe ce să îmi dea 5-ul cu o față disperată. Cumva, însă, am reușit să iau 5 după ce mi-a mai pus o întrebare. Îmi dădeam coate cu Antonia, săraca de ea, câte facepalm-uri și-a dat pe interior la bazaconiile mele. Am...

Se făcea că eram cu niște unii care inițial credeam că erau colegii noi de la facultate. Eram cazați la un hotel din Bulgaria și urma să participăm la un concurs. Concursul se desfășura pe o perioadă îndelungată - mai exact, o lună de zile și avea diverse probe. Cred că una dintre probele inițiale era să nu răcești în baie. Dacă nu o treceai, nu aveai voie să participi la celelalte probe, fie ele individuale sau pe echipă. Mentionez că toți concurenții erau caractere anime, dar nu cred că există vreunul în anime. După prima probă, pe care am trecut-o cu succes, am fost îndrumați în pădure spre a ne alege un partener pentru celelalte probe. Lidera echipei mele și-a ales o broască, eu cred că mi-am luat un câine. Sau o bufniță. Toate bune și frumoase până la întoarcere, când am auzit niște zgomote dubioase (gen urlete) din pădure, iar lidera s-a uitat cu binoclul vreo 500 de metri mai în față. A văzut astfel o monstruozitate care fusese înfuriată de prezența noastră acolo și se pregătea...

Oameni frumoși, eu plâng. În 3 ani fără o săptămână am reușit performanța divină de a mai completa 7 volume de vise. (Și-aș fi reușit și mai repede dacă nu aveam uitare cronică sau vise de spumă). Dar ce mai contează acum? Am încheiat al 14-lea volum în cel mai mare stil (și cu niște lideri, țucă-i mama ❤), așa încât am să trec direct la subiect: recomandările mele pentru voi, un rezumat al celor mai bune vise din aceste 7 volume. Citire plăcută, nu chemați poliția sau ambulanța când terminați... ^^ pls. Volumul 8 Meciuri de fotbal pe programe cu filme Direct exorcism! Întârziere Subtitrare la gânduri și un discurs O shaorma cu de toate, ce să mai...! O mare încurcătură. Vis în vis "Psihologul" de sub masă! Filmul sângeros, Sousei și Magano parcare Altă combinație strigătoare la cer...! Sousei și mi-am spart ochelarii! Volumul 9 Aventuri la facultate! Bă, ȘIRETURILE MELE, bă! Băiatul șarpe și o combinație de anime-uri Pui de Narnia ...

Vă prezint, deci, lista de caractere anime din ultimul volum~ Sebastian Michaelis (Kuroshitsuji) în visele 1, 3 (mențiune), 22 (mențiune) Ciel Phantomhive (Kuroshitsuji) în visele 1, 3 (mențiune) Chrono (Chrono Crusade) în visul 1 Rosette Christopher (Chrono Crusade) în visul 1 Aion (Chrono Crusade) în visul 1 Allen Walker (D.Gray-Man) în visele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 (mențiune), 9, 10, 12 (mențiune), 19, 23 (mențiune), 25 (mențiune), 28 Nea D. Campbell (D.Gray-Man) în visele 1, 2, 3, 4, 5, (mențiune), 6 (mențiune), 8, 9, 10, 12 (mențiune), 19, 23 (mențiune), 25 (mențiune), 28 Arystar Krory (D.Gray-Man) în visele 2, 14, 28 (mențiune) Lenalee Lee (D.Gray-Man) în visele 3 (mențiune), 26 Cross Marian (D.Gray-Man) în visul 3 (mențiune) Mana D. Campbell (D.Gray-Man) în visele 3 (mențiune), 5, 19 Tyki Mikk (D.Gray-Man) în visele 4, 6, 8, 9, 13, 19, 25 (mențiune), 26, 28, 34 (mențiune) Sabaku no Gaara (Naruto) în visul 5 (mențiune) ...

Și după o lungă călătorie de aproximativ 7 luni de zile, am făcut-o și pe-asta. Am terminat al 14-lea volum de vise nebune! Pentru mirobolanta întârziere, puteți da vina pe visele foarte deranjante pe care le-am avut în ultimele luni, dar și pe uitarea și lenea mea cronică. Încă plâng după cele 4 vise geniale pe care le-am uitat când eram plecată în vacanță. Și scrâșnesc din dinți când mă gândesc la totalul de 9 vise avute în ultimele două nopți, dintre care am putut să scriu doar unul, în timp ce pe jumătate le-am uitat iar cealaltă jumătate? Nu vreți să știți. Mă simt bine să știu că măcar favoriții mei sunt în fruntea volumului. ...cu 14 vise. 14. Nu regret nimic. Nu-mi pot dori mai mult de la această viață. Mă duc să dau pe gât o sticlă de șampanie 💜 Recomandările am să le pun laolaltă cu cele din volumele precedente. Puțin mai târziu revin și cu lista de caractere anime \o/~

Se făcea că trebuia să plec undeva în Anglia la o prietenă de familie. Înainte de plecare, respectiva i-a trimis mamei un link către un site cu horoscop sau ceva de genul ăsta. Horoscopul era valabil pe timpul lunii pline. Mama nu știa să deschidă link-ul și m-a chemat să o ajut, și chiar și după ce am reușit să intru pe site, nu părea să vadă ce scria acolo. Am încercat tot felul de alternative ca să o fac să priceapă horoscopul, am trimis pe whatsapp, pe messenger, mi se pare că l-am pus și pe calculator. Nu am reușit nimic. Am sunat-o apoi pe prietena aia de familie să îi spun că mama nu poate citi minunile alea și a zis că nu e problemă, că pot să i le aduc ei în Anglia când vin cu avionul sau chiar într-una din zilele care vin, că ajunge și ea în România să o vadă pe mama - avea să i le citească ea.  S-a schimbat cadrul. M-am pomenit într-o stație de STB, probabil mergeam la gară. Era aproape întuneric. Am mers ce-am mers, și la un moment dat a venit în statie un autobuz ca...

Se făcea că eram împreună cu Raoul, Iza și mama la federație și le dăduseră în sfârșit diplome și medalii și încă niște diplome de acum ani lumină. Mama se apucase să facă un ditamai portofoliul din ele. Nu știu cum, din cauza respectivului portofoliu, am ajuns să mă plâng la mama că nu făceam prea multe prin casă, deși mama era fericită că aveam și eu câteva diplpme și medalii pe acolo. Mama a continuat însă să aranjeze portofoliul în așa fel încât să aibă fiecare premiul lui într-o folie de plastic. După ce a terminat, i-a strigat pe toți în ordine alfabetică să își ia premiile. Nu erau doar elevii ei actuali, ci mai mulți care între timp deveniseră oameni maturi și își trăiau viețile după bunul plac. Mama a ajuns și la mine cu premiile, și ce să vezi? Am desfăcut țipla aia și am văzut numai matematică și informatică și mi-am amintit de vremurile din trecut. De vreme ce mă holbam și îi ziceam mamei că habar nu aveam să dau cu aspiratorul, am auzit de la distanță un aspirator. M-am po...