Se făcea că Rusia si România se aflau în plin proces de
unificare iar țara avea de suferit. Aveam parte de detonări zilnice și de
reconstrucții majore. Una dintre zonele care fuseseră reconstituite era cea a
liceului meu. Astfel, la sugestia doamnei Pascale, am ajuns să mergem la orele
de turism la piscină, înconjurați de un peisaj din cale-afară de exotic.
Deseori rămâneam peste program la piscină împreună cu profesoara, care se
obișnuise relativ repede cu luxul.
Cum mă vedea că stau de vorbă cu doamna Pascale, Alexandra,
colega mea, își făcea apariția intenționând să îmi strice tot cheful. Îi plăcea
teribil de mult să se laude cu toate lucrurile pe care știa să le facă, de vreme
ce eu, în acceptul ei, nu eram bună de nimic. Sătulă de vorbăria goală a
Alexandrei, profesoara s-a hotărât să o pedepsească, dar nu îmi amintesc în ce
a constat mai exact pedeapsa.
Cât despre orele de matematică, acolo începusem să vorbim
despre radicali, dar nu despre cei normali, ci despre unii care aveau mai
degrabă forma unor sinusoide.
S-a schimbat cadrul. M-am pomenit alergând disperată prin
casă, de vreme ce mama se instalase în baie, pregătindu-se în grabă de plecare.
La televizor se puteau vedea cadre cu țara noastră arzând. Fiind sigure că
focul va fi ajuns și la noi, ne gândeam unde am fi putut să ne mutăm. Tata era
în bucătărie și gătea. Alexandra era și ea cu noi; aparent, din pedeapsa
primită de la profesoara de turism făcea parte obligația de a trăi câteva zile
sub același acoperiș cu mine. Cum am venit la bucătărie urmată de mama,
Alexandra a început din nou să se laude cu toate lucrurile de care era în
stare. Mama a păstrat o oarecare distanță față de ea, dar tata nu avea cum să o
evite, așa că a ascultat-o minute în șir. Nu-i era de fel greu să o audă, la
cum țipa și râdea în hohote de fiecare dată când se compara cu mine.
La un moment dat, Alexandra a luat o foaie aruncată la
întâmplare pe bufet și a început să scrie ostentativ pe ea "01.10.0"
și să-mi țipe în ureche că era data mea de naștere. Atunci, tata și-a pierdut
calmul. A luat o culegere de probleme de matematică și i-a dat Alexandrei să
rezolve de acolo o problemă, apoi două, trei, cinci, începând cu cele de clasa
a doua, ca să îi demonstreze că de fapt nu era cu nimic mai presus față de
mine. Cu fiecare problemă nouă Alexandra devenea tot mai iritată și repeta că
știa să rezolve, dar nu avea răbdarea necesară. "Da' știiiu
aaasteaaaa," spunea ea pe un ton pițigăiat, bătând din picioare. Dar tata
o ignora complet și continua să îi dea și mai multe probleme de rezolvat. Visul
s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): doamna Pascale (profesoara de turism din
clasa a 10-a), Alexandra (colegă din liceu), mama, tata
Comentarii
Trimiteți un comentariu