Vise Trandafirii

Se făcea că se apropia ziua mea (din nou). Cu ocazia asta, Mara, o colegă din liceu m-a oprit din drumul meu către casă și mi-a spus că avea de gând să organizeze o petrecere surpriză pentru mine (s-a dus surpriza). Petrecerea va fi avut loc în direct la radio.  Pusă în fața faptului împlinit câteva zile mai târziu, am realizat că petrecerea nu se desfășura totuși la radio, ci în casa veche din lemn a unor bătrâni. Pentru că bătrânii erau plecați de acasă, petrecerea s-a ținut fără probleme. În ultima parte a "petrecerii" Mara a divulgat că aveam să îi jefuim pe bătrâni. Așa că la ora 9-10 seara ne-am pus planul în aplicare. Singura problemă era că... între timp, cei doi soți se întorseseră de la câmp și stăteau lejer în bucătărie, uitându-se la televizor. Eu, Mara și încă 4 colegi am convenit să cărăm piese de mobilier afară din casă. Am fi scăpat basma curată dacă m-aș fi mișcat puțin mai repede. În final, cei doi bătrâni și-au dat seama că erau victimele unui jaf în ...

La începutul visului credeam că mă culcasem mai devreme fiindcă trebuia să merg la școală în ziua următoare, dar de fapt, adevărul era unul cu mult mai sumbru. Fusesem bătută și drogată de un grup de delicvenți, până la leșin. În urma supradozei și a agresiunilor fizice, mă îmbolnăvisem. Din când în când, mama venea în camera mea și mă trezea ca să mă întrebe cum mă simt, fapt care mă irita pentru că nu eram conștientă de ceea ce pățisem. Am continuat să îi spun că mă simțeam bine, că totul era în regulă, deși mă apuca o răgușeală subită care dispărea imediat după ce ieșea ea din cameră. Văzându-mă într-o așa stare, mama a dat la un moment dat buzna în cameră și mi-a băgat (efectiv) pe gât sare și alte câteva amărăciuni adunate de prin casă. S-a schimbat cadrul. Tot mama m-a trimis la baie, să-mi fac un duș. Aparent, apa mă scăpa mai repede de boala misterioasă de care sufeream. Însă, când am vrut să intru în cadă să mă spăl, am dat nas în nas cu câteva rude, inclusiv bărbați, care s...

Se făcea că urma ziua mea de naștere și făcusem un ritual din excursiile până la bunica și înapoi. Eram fericită de fiecare dată când o vizitam pe bunica, însă într-una din zile m-am pomenit cu o mustrare aspră de la ea (ceea ce nu îi stătea în caracter). Era furioasă pe faptul că "nu mai eram în stare să învăț" și "mă distrăgea orice de la școală". În ziua următoare am ajuns la bunica puțin mai târziu decât plănuisem. În fața scării de bloc am dat peste o fată de pe tumblr cu care nu prea am apucat să vorbesc în realitate, pe numele ei Aspa. Aspa era o mare fană a lui Alashi din Kuroko no Basket. Când m-am apropiat de ea, am văzut cum s-a transformat efectiv în Akashi și mi-a zâmbit. Apoi, Akashi metamorfozat a început să îmi povestească despre meciurile la care participase cu echipa în cadrul cupei de iarnă. Spre uimirea mea, am aflat de la Akashi că așa-numita cupă de iarnă încă nu se terminase și că încă mai erau meciuri în plină desfășurare, deși era vară. To...

Se făcea că bacalaureatul se apropia cu pași repezi și intrasem în criză - simțeam că nu mai știam nimic. Fiind în clasa a 12-a, aveam ore dimineața, și contrar realității, începeam pe la orele 8 sau 9. Într-o bună zi, am primit un apel video pe Skype, la care nu mai știu sigur dacă am răspuns de pe telefon sau de pe calculator. Era de la Tetsuya Kakihara, care era în timpul unui concert și nu mai putea să cânte pentru că îi rămăsese ceva verde în gât. Era un microb în formă rotundă, cu textură de mușchi de pădure. Mi-a spus că aspectul lui aducea cu părul lui Amaimon, unul dintre personajele pe care le interpretase. Dacă nu și-l scotea rapid din gât, risca să facă atac vascular cerebral și să moară. (????) După ce Kakihara a aprins lanterna telefonului și și l-a băgat efectiv pe gât în plin concert întrebându-mă dacă puteam să văd microbul verde, am ajuns la concluzia că semăna dintr-odată cu un broccoli întreg. Apoi, la fel de brusc, s-a transformat într-un fel de mâzgă, iar telefo...

Se făcea că alergam prin oraș după manga și "seriale". Așa-numitele seriale erau mai mult niște serii de capturi de ecran printate pe pergamente uriașe care se derulau în voie prin oraș. Cu ocazia alergăturii, am descoperit printre pergamentele cu seriale încă 7 episoade din Naruto, care rămăseseră nedifuzate. Era vara anului 2015 și eram confuză, fiindcă știam că Naruto se terminase în toamna lui 2014 (De fapt, manga se terminase în 2014, nu anime-ul).   Așadar, am decis să mă uit și la episoadele alea, ca să pot spune că am terminat anime-ul. Pentru a proiecta episoadele în format video, trebuia să prind pergamentul care rula de nebun pe străzi înguste, printre mașini, și să scriu pe el numele fiecărui episod în parte. S-a schimbat cadrul și am ajuns pentru o scurtă perioadă de timp acasă, unde am găsit-o pe mama uitându-se la un nou televizor în timp ce juca Yams. Apoi, am fost transportată la liceu. Aveam o profesoară nouă la turism, și semăna cu doamna Bădescu, a tre...

Se făcea că luam parte la un concurs de gătit în Germania. Nu puteam să particip la concurs decât atunci când eram afară, în fața blocului, și asta pentru că atâta timp cât stăteam în casă eram în România, iar când pășeam afară din bloc ajungeam în mod magic în Germania. Stând la intrarea în scara de bloc, vedeam concursul în toată splendoarea lui. Membrii juriului erau aliniați pe scaune chiar lângă locul de joacă, și rând pe rând, concurenții mergeau în fața lor cu fel și fel de mâncăruri.  Am înaintat pe lângă rândul de concurenți și am ajuns în fața scării bunicii. Vorbeam la telefon cu Anca, o prietenă care voia să ne întâlnim. Zis și făcut. Nu după mult timp, m-am înființat cu Anca în camera mea, care era atât de curată încât diferea până și aranjamentul obiectelor. În centrul camerei aveam un covor pufos.  După ce s-a trântit în pat, Anca a adormit și nu am putut să ne bucurăm prea mult de revederea noastră. Se mai trezea din când în când, și după ce se uita lung la...

Se facea că în ziua următoare urma să avem teză la matematică, așa că am vrut să mă culc mai devreme. Chiar dacă în mintea mea a mă culca mai devreme părea cel mai ușor lucru cu putință, am ajuns să îmi neglijez planul și am rămas trează până după ora 12 noaptea, vorbind cu Ina, o cunoștință de pe Facebook.  Descoperisem complet întâmplător o serie de conversații din care reieșea că eu și Ina ne cunoșteam din aprilie 2014, așa ca i-am trimis mesaj în miez de noapte doar ca să o întreb ce nume avea pe Facebook în aprilie 2014 (Editorii de pe facebook își alternau câteodată numele din profil, în funcție de OC-ul pe care și-l considerau principal la vremea respectivă. Eram sigură că o cunoscusem pe Ina sub un alt nume.)  La scurt timp după ce am trimis mesajul, am început o "investigație" pe cont propriu, căutând printre pozele pe care ni le trimisesem una alteia în trecut. A venit și mama, care aparent stătuse trează până târziu ca să rezolve probleme de matematică. Era mân...

Se făcea că tocmai ne murise motanul, Thomas (care e mort în realitate din anul 2005) și trebuia să îl îngropăm, dar el era deja îngropat în grădina din spatele blocului. Am ajuns cumva să mergem cu motanul la biserică, să i se facă slujbă de înmormântare. Acolo ne-am întâlnit cu un coleg de serviciu de-al mamei, care își pierduse de asemenea prietenul necuvântător. L-am găsit răscolind asfaltul din fața bisericii, vrând să își îngroape cățelușa acolo. După o schimbare de cadru, am revenit acasă la bunica, unde a persistat atmosfera de doliu. Atât mama cât și mătușa din partea lui tata erau devastate de moartea lui Thomas, dar aveam senzația că nu îl plângeau pe el, ci pe cățelușa colegului de serviciu al mamei. Mai târziu, când eram acasă și afară se întunecase, a apărut de nicăieri nașa mea, și, aprinzându-și nestingherită o țigară, s-a plimbat cu ea prin toată casa. Apoi m-a trimis brusc la Chibrit, la farmacie, să cumpăr medicamente pentru tata. Ieșind deci din bloc, am urcat î...

La începutul visului mă aflam într-o pădure împreună cu unchiul și mătușa din partea mamei. Pădurea mă făcea să mă simt de parcă aș fi fost în Africa și avea rol de platou de filmare pentru un film exotic. Plimbându-ne liniștiți printre zeci de copaci exotici și triburi de băștinași, ne-am întâlnit cu Judar și Aladdin din Magi. Cei doi luptau înverșunați unul contra celuilalt. Lui Judar nu părea să-i pese dacă cearta lui cu Aladdin se răsfrângea și asupra altora. Atacurile lui au ucis câteva triburi de băștinași din apropiere. Totuși, eu, unchiul și mătușa stăteam liniștiți, fiind siguri că totul făcea parte din film. Abia la finalului filmului ne-am dat seama că atacurile erau cât se poate de reale. Am așteptat-o minute în șir pe mătușa să ne ajungă din urmă, dar nu s-a întâmplat. Unchiul a tras concluzia că mătușa murise în încleștarea dintre Judar și Aladdin. Am revenit deci acasă - acasă la bunica. Unchiul nu a putut să ajungă mai departe de holul de la intrare. S-a oprit acolo...

Se facea că găsisem într-o zi pe pervazul geamului de la sufragerie 5 pui de guguștiuc (sau cel putin cred că erau pui de guguștiuc). Erau albi și oarecum pufoși. Am citit pe un bilet pe care l-am găsit lângă guguștiuci că trebuia să am grijă de ei, pentru că altfel venea sfârșitul lumii. Așa că de fiecare dată când cereau de mâncare pe parcursul zilei deschideam numaidecât geamul și îi hrăneam, le dădeam să bea apă și îi mângâiam. Erau tare blânzi. La venirea serii m-am pomenit în camera mea, stând la calculator. Vorbeam pe messenger cu o colegă din școala generală și cu Andreea, o prietenă foarte apropiată. Le povesteam amândurora despre o oarecare călătorie pe care urma să o fac. Mergeam în Japonia. Din vorbă în vorbă, am ajuns să cred că Andreea era de fapt colega mea din generală, așa că am depănat împreună amintiri până când s-a schimbat cadrul. În dimineața zilei următoare, nu mă simțeam prea bine. Mă durea foarte rău burta. Totuși, odată ajunsă în port, mama m-a urcat pe va...

Se făcea că eram la liceu iar pe interior clădirea arăta precum Hogwarts. Mai peste tot era o atmosferă din Anglia vremurilor trecute. Ploaia torențială era acompaniată de fulgere, tunete și trăsnete pe care nu le auzeam. Școala era decorată cu lumânări aprinse, iar profesorii noștri făceau zilnic pregătiri pentru revenirea unui zeu despre care auzeam la fiecare curs. La un moment dat am ieșit să mă plimb pe coridoarele școlii și mi se părea că semănau cu scara blocului în care stau. S-a schimbat cadrul și am ajuns acasă, uitându-mă la un film oarecum de groază alături de mama care scutura rufele proaspăt spălate. Afară încă era furtună.  La un moment dat am mers la baie, unde erau mai multe haine întinse pe niște scânduri și mirosea a săpun de rufe. Deasupra hainelor, atârnat de un fir de metal, era un candelabru cât toate zilele. Am rămas câteva secunde să mă uit la candelabru și am văzut cum o scânteie sărită dintr-una din lumânările de pe candelabru atinge firul de metal. L...

Se făcea că trebuia să plec spre casă de la liceu. Pentru că ploua torențial, un șofer a oprit în fața mea cu ceva ce inițial părea a fi un troleibuz, dar mi-am dat seama că era de fapt un taxi. Am încercat de nenumărate ori să urc în mașină și nu am reușit. S-a format o coloană de mașini în spatele taxiului, iar șoferii nervoși claxonau fără oprire. Uitându-mă mai întâi la mașinile care se adunau, apoi la taxiul în care trebuia să mă urc, am observat că acesta din urmă se micșorase până la dimensiunea unui automobil de jucărie - nu e de mirare că nu puteam să mă urc în el. Am mai încercat de două ori să mă înghesui în mașină fără niciun rezultat, așa că m-am înfuriat și am călcat-o în picioare. S-a schimbat cadrul. În a doua parte a visului eram la facultate în mijlocul lunii august, participând la ceremonia de deschidere a anului universitar. Eram așezați în cerc într-o sală complet goală și vorbeam despre ceea ce ne aștepta în viitorul apropiat. În loc să fiu atentă la discuții,...

Se făcea că ajunsesem cu clasa la un hotel cât se poate de ieșit din comun. Era tapetat în întregime în nuanțe de roșu și atârnau globuri roșii și albe din tavan și pereți. Privit din exterior, avea aspectul unui pom de Crăciun, dar nici interiorul nu se lăsa mai prejos. Pe coridoare și în fiecare colț al hotelului se simțea un miros puternic de brad.  La începutul visului m-am pomenit rătăcind pe coridoarele hotelului, în căutarea unei clase. Acolo, colegii mei din școala generală erau la ora de sport cu profesoara mea de limba română din clasa a 10-a, doamna Lancor. Pentru că întârziasem, au apărut ca din pământ profesoara de biologie din școala generală, doamna Popa, și profesoara de sport din clasa a 11-a, doamna Niculescu și mi-au făcut observații pe un ton dezaprobator. Credeau deopotrivă că voiam să chiulesc de la sport. Am încercat să mă apăr în fața celor două profesoare spunând că până la momentul respectiv nu găsisem clasa, dar făceam tot posibilul să ajung la oră. Nu ...

Visul începe cu o vizită la școala generală. Voiam să merg atât la dirigintă, cât și la profesoara de istorie. Pășind în laboratorul de fizică, am dat cu ochii de dirigintă, care s-a bucurat nespus să mă vadă. Am observat că laboratorul de fizică suferise câteva modificări în lipsa mea, iar acum arăta mai mult ca o clasă pentru preșcolari. Aproape de ușă am remarcat-o pe fata dirigintei, Diana. Stătea așezată comod pe parchet, jucându-se cu iepuri și păpuși. Am intrat în vorbă cu diriginta, vrând să aflu cât mai multe despre noua înfățișare a laboratorului.  Brusc, cadrul s-a schimbat și m-am pomenit la liceu, la ora de turism. Nu eram în sala 1, unde ne petreceam de obicei orele de turism, ci într-o sală cu jaluzelele pe jumătate rupte și parchetul vechi de la primul etaj. Aveam de predat un alt pliant. Textul era negru pe un fond albastru închis - contrast de calitate. Profesoara, care de obicei nu urca la etaj, s-a arătat foarte mulțumită de pliantul meu când i l-am arătat în ...

Se făcea că eram în vacanța de vară, la Piatra Neamț, și primisem cadou un fel de radio închis în interiorul unei mingi. Am desfăcut mingea ca pe un ou cu surprize de la Kinder și am scos din ea lista de melodii pe care le puteam asculta la respectivul radio - aproape toate îi aparțineau lui Kakihara Tetsuya. Cadrul s-a schimbat brusc înapoi acasă. Deși era vară, trebuia să particip împreună cu colegii mei la niște cursuri suplimentare cu prezență obligatorie. Liceul era chiar în scara blocului, situat între intrarea propriu-zisă în scară și partea cu liftul și ghena de gunoi. Așa se face că într-o dimineață, mama m-a trimis la liceu doar "ca să văd ce se mai întâmpla pe la ore". Nu aveam cu mine caiete sau ustensile de scris. Ieșind din casă, am realizat că plecasem cu tot cu mingea cu radio, așa că am aruncat-o pe scări înspre etajul 1, în speranța că va fi ajuns la lift. A ajuns la ghenă. A trebuit să mă întorc după ea, să o scot de la ghenă și să i-o dau mamei, dar desc...

Se făcea că era ultima zi din anul școlar și profesoara de turism încă ne bombarda cu teste, deși unii dintre noi aveam și câte șase note. Îmi aduc aminte cu câtă satisfacție a intrat în clasă, a făcut prezența, și a spus: "Și acum... scoateți o foaie de hârtie…" M-am aplecat către Cătălina, colega de bancă, și i-am șoptit la ureche pe un ton frustrat: "Eram sigură!" Între timp, profesoara de turism scrisese deja subiectele pe tablă, în total patru. Primul subiect era legat de obișnuitul citat de pe tablă, pe care trebuia să îl comentăm în câteva rânduri. Subiectele 2 și 3 erau identice, iar la numărul 4 am dat peste o întrebare de la practică. Am parcurs testul încrezătoare că nota mea va fi una bună.  Mi-am permis să lipsesc de la ultimele ore. Am plecat acasă, la mama care era bolnavă. Cum m-a văzut în sufragerie, m-a și trimis după medicamente cu o voce stinsă. Am ajuns cumva să cumpăr respectivele medicamente de la Simon și Viral din Tengen Toppa Gurren Lagan...

Era sfârșitul anului școlar și cei mai mulți dintre noi rămăsesem cu mai mult de jumătate dintre medii neîncheiate. Abia primisem tezele la matematică și economie, unde aveam note de groază - 5, în ambele. M-am pomenit brusc pe hol, undeva la etaj, într-o mare de oameni. Mai toți erau colegi de-ai mei, cu excepția câtorva nefericiți care se chinuiau să ajungă la clasele lor, croindu-și drum printre noi. Afară cerul era acoperit de nori grei de ploaie. Pe un dulap lipit de perete stăteau clădite "dicționarele" noastre la geografie. Cei mai mulți dintre colegi - cam trei sferturi de clasă - primiseră note de 10 pe dicționare. Am mai văzut câteva note de 9, dar și de 7. Mi-am găsit într-un final dicționarul după ce am răscolit vreo două minute. Luasem 8, deși inițial mi se părea că aveam 9.  "Știam eu că așa o să fie că am sărit peste termenii ăia!" am țipat supărată, iar ecoul a răsunat pe culoar până a fost amuțit de murmurul continuu al colegilor. S-a schimbat...

Se făcea că mă aflam în perioada stagiului de practică, deși simțeam că nu făceam nimic. Avusesem de completat un caiet de practică pe care deja îl terminasem. Colegul meu din școala generală, Lucian, dăduse și el la turism alături de Teo, o amică din cadrul cercului de radiotelegrafie. Lucian încerca acum să își completeze și el caietul cu exerciții de la practică.  "Tu cât ai luat la caietu' ăsta?" m-a intrebat, printre altele. I-am mărturisit că luasem cumva nota 10, de vreme ce Teo a adăugat că primise nota 9 pe același caiet. Scriind de zor răspunsurile la întrebări, Lucian ne-a spus că spera măcar la o notă de 8. Într-un cadru fugitiv m-am pomenit în fața calculatorului vorbind pe messenger cu Cristiana, care stătuse acasă din motive de sănătate. În timp ce vorbeam aveam deschis pe masă, lângă o orgă în miniatură, un caiet pe care mâzgăleam niște versuri. Aparent, primisem o solicitare de la trupa S.T.A.R.I.S.H. din Uta no Prince-Sama; trebuia să îi ajut compunâ...

Se făcea că alergam în grabă spre casă, să nu mă prindă furtuna. Norii grei de ploaie atârnau pe cer și mă împingea de la spate vântul nebun.  Ajunsă acasă, am pășit în sufragerie și am dat cu ochii de mama. Stătea cu spatele la mine, uitându-se lung la o scenă desprinsă dintr-un film de groază. Doi oameni, o femeie și un bărbat, de altfel căsătoriți, aleseseră să ardă împreună pentru că unul dintre ei suferea de o boală incurabilă și urma să moară, iar celălalt nu putea trăi singur. Erau întinși în patul lui tata, lipiți unul de altul, ținându-se de mână. Așteptau cu zâmbetul pe buze ca focul să se întețească și să-i înghită, dar era un proces lung și anevoios. Nu păreau să simtă durerea, sau nu le mai păsa de ea.  Mi-am îndreptat ochii spre bucătărie, unde bunica pregătea mâncarea pentru prânz. Aveam din nou un proiect de făcut la turism și stabilisem cu Teo, una dintre elevele mamei, că vom lucra împreună la el. În ultimele zile îmi sunase telefonul de parcă aș fi fost ...

Se făcea că stăteam la calculator și vorbeam pe Whatsapp cu Anca, o prietenă. Oricât de mult aș fi încercat să scriu un mesaj cursiv, nu reușeam. Deși tastele erau aranjate normal, atunci când le atingeam îmi apăreau pe ecran cu totul alte litere față de cele la care mă așteptam. La un moment dat, pentru că mă săturasem să mă chinui degeaba, am început să scriu mesaje de pe telefon, unde spre surprinderea mea, am întâmpinat aceeași problemă. Nici măcar cele mai simple cuvinte nu puteau fi scrise corect.  S-a schimbat cadrul. În a doua parte a visului aranjasem să particip la niște cursuri de limba japoneză. Mergeam la cursuri săptămânal și de fiecare dată mă întâlneam în curtea instituției cu un bătrân bețiv. Încă din prima zi în care l-am văzut s-a ținut insistent după mine, vorbind printre sughițuri despre o anume nedreptate care i se făcuse. Trăgându-mă de haine, îmi țipa în ureche "A dracului ministră!" Mirosea puternic a alcool.  Cu fiecare nouă întâlnire interacțiun...

La începutul visului făcusem tot drumul de la liceu până acasă pe jos. Deși ploua, cerul era senin. Ajunsă pe aleea școlii generale, am văzut-o în depărtare pe bunica. Mă aștepta. Am iuțit pasul până la ea, apoi am început să alerg în jurul ei. M-am oprit după câteva secunde și am strâns-o în brațe.  Cadrul s-a schimbat brusc și am ajuns în camera mea (care nu arăta ca în realitate) stând pe întuneric alături de Jaklin, o prietenă apropiată. Jaklin tocmai luase nota 4 în teza la limba română și era foarte supărată. Am încercat să vorbesc cu ea și am primit tratamentul cu tăcere. Insistența mea, deși inofensivă, părea să o fi supărat și mai rău. Am schimbat câteva vorbe grele, apoi s-a așternut o liniște mormântală. Jaklin începuse să editeze o poză pe calculator. Pentru că nu puteam să îmi păstrez calmul, am început să plâng și să o rog să mă ierte. Peste câtva timp plecam împreună cu Jaklin de la liceu. Într-o a doua parte a visului urma să fim ascultați la biologie, unde majo...

Se făcea că eram în liceu și, conform planificărilor secretariatului, aveam ore de dimineață. Totuși, pentru clasa noastră orele începeau numai pe la 13:30 și, câteodată, 14:00. Eu plecam spre liceu exact când începeau cursurile, așa că întârziam mereu la turism. Seara, când ajungeam acasă, deschideam repede laptop-ul, nerăbdătoare să văd în ce postări mai fusesem etichetată pe Facebook și să îmi arunc ochii peste cele 100 și ceva de notificări noi. După o schimbare de cadru m-am pomenit în stația de troleibuz, așteptând să plec la școală. Urcând în primul troleibuz care mi-a ieșit în cale, am observat că interiorul lui arăta mai mult ca al unui autobuz. Mai mult decât atât, și traseul i se schimbase radical. Am văzut-o cu coada ochiului pe mama, alergând pe lângă troleibuz ca și cum ar fi vrut să îmi dea vreun obiect pe care îl uitasem.  La următoarea stație mama a reușit să se urce în troleibuz. Ne-am așezat împreună pe scaunele de lângă ușa din mijloc. Mi-am ridicat ochii ...

Se făcea că Rusia si România se aflau în plin proces de unificare iar țara avea de suferit. Aveam parte de detonări zilnice și de reconstrucții majore. Una dintre zonele care fuseseră reconstituite era cea a liceului meu. Astfel, la sugestia doamnei Pascale, am ajuns să mergem la orele de turism la piscină, înconjurați de un peisaj din cale-afară de exotic. Deseori rămâneam peste program la piscină împreună cu profesoara, care se obișnuise relativ repede cu luxul.  Cum mă vedea că stau de vorbă cu doamna Pascale, Alexandra, colega mea, își făcea apariția intenționând să îmi strice tot cheful. Îi plăcea teribil de mult să se laude cu toate lucrurile pe care știa să le facă, de vreme ce eu, în acceptul ei, nu eram bună de nimic. Sătulă de vorbăria goală a Alexandrei, profesoara s-a hotărât să o pedepsească, dar nu îmi amintesc în ce a constat mai exact pedeapsa. Cât despre orele de matematică, acolo începusem să vorbim despre radicali, dar nu despre cei normali, ci despre unii ca...

Se făcea că mersesem în Danemarca, în vizită la școala la care învăța un coleg din generală, Andrei Prepeliță. Cred că făceam parte dintr-un program de schimb de experiență, sau plecasem cu bursă. În primele câteva zile nu am reușit să dau de Andrei. Mai mult decât atât, reușeam să întârzii în permanență la cursuri. Am primit între timp o temă ieșită din comun. Trebuia să închiriez niște animale de la școală și să am grijă de ele. S-a schimbat cadrul. Când am ajuns la școală în următoarea zi, l-am văzut pe Andrei îmbrăcat din cap până în picioare într-un plastic de culoare verde care ținea loc de vestă anti-glonț. Am aflat de la el în decursul zilei că printre animalele pe care le închiriasem se afla și un câine exploziv. Mai explodase de câteva ori în trecut, dar de fiecare dată revenise la normal. Nimeni nu era sigur dacă patrupedul avea să explodeze și de data asta sau nu. Evenimentul era complet la voia întâmplării. După o altă schimbare de cadru am ajuns la liceu, într-o discu...

Se făcea că era seară, iar eu eram pe messenger, vorbind cu destul de mulți oameni din comunitatea RPC. La un moment dat, mi-a atras atenția statusul unei prietene, Cristiana: “Ne-am pupat dac cu ateu”. Statusul postat făcea referire la unul dintre prietenii apropiați ai Cristianei. Tipul era, cică, dac, iar ea era atee, și tocmai se cuplaseră că să le facă în ciudă părinților. Fară să analizez prea mult situația, am închis fila de messenger și am intrat pe Photobucket, pe care alesesem să mă întorc pentru că auzisem că se schimbaseră lucrurile în bine. Într-adevăr, site-ul funcționa de minune, chiar și cu noua interfață. Nu era chiar cum îl știam din 2012, dar se puteau adăuga din nou teme la albume, lucru care îi făcuse pe mai mulți dintre cei vechi să revină pe site. Mulți dintre cei pe care îi urmăream începuseră să posteze din nou, mai ales Cristiana, căreia îi comentam numai în engleză, de vreme ce altei fete, care era clar din Germania, îi comentam în română. Într-un cadru m...

Pentru că m-am gândit că unii oameni ar putea să nu aibă habar de personajele care apar în visele mele, m-am gândit să încropesc și o astfel de listă, în care să adaug poze cu fiecare personaj în parte. Așadar, în ordinea aparițiilor lor, vă prezint personajele anime (sau non-anime) existente în primul volum de vise:  Yuki Giou (Uraboku) în visele 1, 35 (mențiune) Luka Crosszeria (Uraboku) în visul 1 Yuuki Kuran (Vampire Knight) în visul 1 Kaname Kuran (Vampire Knight) în visul 1 Alois Trancy (Kuroshitsuji) în visele 1, 13 Takashiro Giou (Uraboku) în visul 1 Reiga Giou (Uraboku) în visele 1, 35 Hinata Hyuuga (Naruto / RTN) în visul 10 Shusei Usui (Uraboku - doar cu numele) în visul 11 Grell Sutcliff (Kuroshitsuji) în visul 13 Zeref (Fairy Tail)  în visele 13 ( mențiune ), 15, 29, 35 ( mențiune ) Ciel Phantomhive (Kuroshitsuji)  în  visul 13 ( mențiu...