Vise Trandafirii

Se făcea că reîncepusem școala și eram cu toții fericiți să ne revedem. M-am așezat în obișnuita a doua bancă de la perete și...Domnu' cu mila să ne ajute. Nu mai știu lângă cine mă așezasem, dar cert e că aveam atât colegi din generală, cât și din liceu. Prima oră a fost cu Raianu, care de cum a intrat în clasă, a și început să mă laude, de parcă cine știe ce făcusem. Dacă n-am vorbit în ora aia, de zici că nu-i adevărat. Profa m-a pus să citesc tema, să citesc de pe slide-uri, îmi tot punea întrebări care mai de care mai ciudate, dar nu mă pierdeam niciodată cu firea și răspundeam. Am fost atentă toată ora și mi-am câștigat laudele pentru seriozitate de la Raianu. Cursul de practica limbii a fost un succes. Mi se pare că la un moment dat a intrat și Kurihara-sensei în clasă și pe la finalul cursului, discuta ceva pe-acolo cu Raianu. La al doilea curs...ce să vezi! Făceam orele cu învățătoarea din I-IV... asta e ceva nou. Intră femeia și începe numaidecât să predea încurcătura d...

Cică mă apropiam de finalul vacanței. Visul începe când eram împreună cu Sukeno-sensei în ceva ce semăna cu casa lui Harr din Ikemen Kakumei și vorbeam despre personajele din Sousei. Îi spusesem omului că îmi place foarte mult de Narumi Ioroi și că aș vrea să îi aflu originile. În vis, Narumi nu era blond, dar nici nu-mi mai amintesc culoarea pe care o avea la păr. Sukeno sensei se apucă să-mi povestească despre familia lui Narumi. La un moment dat, îl întreb care a fost 'Primul Ioroi'. Din spusele lui Sensei, toți cei originari din Ioroi de la început erau....BRUNEȚI, nu blonzi, sau ce culoare o fi avut Narumi la păr în vis. Am rămas mască; încercam să îmi imaginez cum arăta o familie plină de bruneți (îmi asumam că și cei din trecut au avut o mulțime de copii, ca Narumi). Într-un cadru fugitiv, mă gândesc la cum ar îmbătrâni cei din Ioroi, pe care îi comparam cu membrii familiei mele. Cum necum, mi-a zburat gândul la cât de frumos vorbea mereu Sukeno-sensei și cât de importan...

Se făcea că era vară și mă bucuram tot timpul de băi cu spumă și alte minuni. Într-o seară, pe când mă uitam cu mama la 'Ce Spun Românii'..mă pregăteam de asemenea de baie. Coincidența a făcut ca întrebarea din runda finală să fie și ea cu și despre baie, bombe de baie, sare de baie, etc etc. Răspunsul 'bombe de baie ' la întrebarea 'Ce folosiți când faceți baie?' a fost favoritul românilor și cel care a răsturnat situația jocului și a dat victoria altei familii decât cea cu care noi eram obișnuite. Tipii....erau maeștrii în a face baie. Așa se face că îi zic mamei (după ce nimeresc un teleshopping tot despre BOMBE DE BAIE) că...vreau să intru la baie. Mama...face o chestie la care nu m-am așteptat în veci, anume, începe să urle la mine să NU intru la baie. Ce, pe toți sfinții, te-a apucat, femeie? mă întrebam, în timp ce țineam în mână o așa-zisă bombă de baie. Aparent, mama credea că dacă folosesc bomba de baie mă înec - sau ceva asemănător, așa că era total î...

Se făcea că eram în anul 3 la facultate. Probabil înainte de vacanța de Crăciun, văzusem iar film cu d-na Raianu. Ne uitasem la Harry Potter. Pe baza respectivului film, profa ne dăduse două teme. Eu...bineînțeles că le făcusem pe amândouă foarte bine, dar, aparent, aveam și pretendenți la premiu. Raianu adusese la școală 15 cupoane de masă, pe care urma sa le împartă celor care au făcut tema corect. Eu știam de la bun început că 12 dintre respectivele cupoane urmau să fie ale mele, cred că mă văzusem cu profa înainte de ore și îmi spusese. În fine. În plină oră, Raianu mi-a zis că 's-ar putea să nu mai primesc cupoane'. În gândul meu eram gen 'neaaah, e imposibil, n-are cum, bă frate'. M-a chemat apoi din nou cu temele la ea. Prima temă - aia mai mică - era cu ceva pur gramatical, super simplu. A doua era cea complicată, în sensul că trebuia să dovedim cu film tradus în japoneză că Snape fusese, dar nu fusese omorât de Harry =)))))))))). Aici apare un cadru scurt în ca...

Visul începe când cică eram în Sousei și eram Shizuru. Eram într-o pădure ciudată și mă plimbam cu Gabura prin copaci. Gabura oscila între super profund și super jucăuș. De vreme ce ne plimbam, a început să îmi spună povestea lui, luandu-mă în brațe. Mi-a povestit despre toate lucrurile rele prin care trecuse și cum încetul cu încetul, a renunțat la a îi mai păsa de oameni. Mi-a spus că ei nu s-ar fi oprit niciodată să-l asculte, așa că a preferat să nu mai fie el cel care fuge și se ascunde. Cică nu îmi mai păsa de relele pe care le făcuse pentru că îmi ștersese partea aia de memorie. Am petrecut clipe fugitive împreună și la un moment dat, Gabura a început să-mi spună o altă poveste, în timp ce stăteam îmbrățișați la baza unui copac. Mai târziu se schimbă cadrul. Intrăm într-o combinație de Naruto cu Magi și realitate. Cică eram la munte...kind of. Așteptam să se întoarcă telegrafiștii de la concurs. În timpul în care am stat la munte mi-am făcut relații care mai de care, dar de la ...