2-15: Candelabrul din baie

Se făcea că eram la liceu iar pe interior clădirea arăta precum Hogwarts. Mai peste tot era o atmosferă din Anglia vremurilor trecute. Ploaia torențială era acompaniată de fulgere, tunete și trăsnete pe care nu le auzeam. Școala era decorată cu lumânări aprinse, iar profesorii noștri făceau zilnic pregătiri pentru revenirea unui zeu despre care auzeam la fiecare curs. La un moment dat am ieșit să mă plimb pe coridoarele școlii și mi se părea că semănau cu scara blocului în care stau.

S-a schimbat cadrul și am ajuns acasă, uitându-mă la un film oarecum de groază alături de mama care scutura rufele proaspăt spălate. Afară încă era furtună. 

La un moment dat am mers la baie, unde erau mai multe haine întinse pe niște scânduri și mirosea a săpun de rufe. Deasupra hainelor, atârnat de un fir de metal, era un candelabru cât toate zilele. Am rămas câteva secunde să mă uit la candelabru și am văzut cum o scânteie sărită dintr-una din lumânările de pe candelabru atinge firul de metal. La scurt timp, focul a cuprins o parte din candelabru și se extindea cu repeziciune la restul. M-am panicat și am fugit din baie, țipând către mama să îmi dea repede o găleată cu apă, că ardea candelabrul. Nu mi-a luat mai mult de un minut să vin cu o găleată plină, dar când am ajuns am observat că focul se stinsese de la sine, aproape în întregime. Mai rămăseseră în urmă doar două flăcări imposibi de mici

 

Cuprinsul visului

Personaje (reale): mama