Se făcea că trebuia să ajung la liceu, așa că am așteptat ca
de obicei troleibuzul. În mod normal, prima stație în care oprește troleibuzul
se află în preajma unei biserici. În visul meu vehiculul trecea prin respectiva
biserică de parcă era un tunel. În ceea ce privește decorul bisericii, în
obișnuita lumină slabă, am observat un birou notarial.
După ce am coborât din troleibuz și l-am lăsat să plece,
mi-am dat seama că nu mai aveam cum să ies din biserică pentru că ușile și
ferestrele păreau blocate iar tunelul de mai devreme dispăruse. (Chiar și în
ziua de azi mă întreb de ce nu am ales să rămân în troleibuz și să trec pur și
simplu de stație.)
Mai apoi am făcut câțiva pași către doamna notar spunând:
"Îmi cer scuze de deranj, puteți să-mi spuneți pe unde se iese
de-aici??" Figura mea disperată nu mi-a adus însă un răspuns.
În final, mama a apărut ca de nicăieri ca să mă scoată cumva
din biserica-notariat. Am observat că presupusul lăcaș de cult arăta puțin
diferit la sosirea mamei. Părea mai mult ca o gară, cu coloane din metal în
formă de cilindru.
Nu am mai putut să ajung la liceu, dar m-a bântuit toată
ziua o întrebare la care nu am găsit răspuns: ce căuta biroul notarial în
biserică?
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu