Visul începe cu un alt fel de Kuroshitsuji, unde Grell era
majordomul lui Alois și avea cu el și un grup de patru băieți care îl aprobau
indiferent de ce spunea. Tot la începutul visului a apărut și o fată (sau
băiat? Nu am putut să îmi dau seama) care era total obsedată de Zeref din Fairy
Tail și câteodată se dădea drept el. Părinții lui Ciel și Alois erau bine
sănătoși, așa că nu mai era nevoie de contracte cu demoni. Totuși, Ciel avea
deja contract cu Sebastian, și nici Alois nu se lăsa mai prejos avându-l pe
Grell.
Într-o zi, pe când eram în tren, s-a întâmplat să o
întâlnesc pe fata care îl iubea pe Zeref. Am devenit imediat prietene. La puțin
timp după ce ne împrietenisem, ea mi-a spus că numele ei era de fapt “Alois”.
M-am uitat confuză la ea, dar tot ce a făcut a fost să îmi confirme ceea ce
tocmai spusese. Dintr-un oarecare motiv, mi-a fost greu să o cred pe cuvânt.
Când am privit în jos, am văzut că pe genunchii lui “Alois” era deschis un
laptop pe care acesta lăsa comentarii pe Sunphoto.ro (da, o epocă Victoriană
modernizată, aparent).
La numai câteva zile după întâmplarea din tren, eu și
“Alois” devenisem deja și mai apropiați. Ne dădeam mesaje în fiecare minut al
zilei, în timp ce sărmanul Grell, incapabil să reziste fară să vorbească cu
Alois, întreba îngrijorat: “Și dumneavoastră primiți mesaje de la fata aia pe
telefonul dumneavoastră?...” (Bonus, existau și telefoane mobile.)
Mai apoi, s-a schimbat cadrul. Pentru că se plictisise de
plânsetele lui Grell, “Alois” a decis să fugă de acasă și… a venit la mine. De
dragul prieteniei noastre mi-a făcut două desene cu Bugs Bunny (da), dar l-a
aruncat pe cel mai frumos dintre ele, lăsându-mă cu o caricatură.
Am observat că decorul casei arăta diferit față de cel din
realitate. Aveam două canapele roșii, dinte care una apăruse în locul
fotoliului așezat în mod normal lângă geam (în vis dormeam pe respectiva
canapea). Țineam mereu ferestrele larg deschise iar vrăbiile ne intrau în casă,
se aliniau pe parchet și ciripeau să le dăm de mâncare. Tata stătea în patul
care cred că era singurul lucru neschimbat din cameră și zâmbea uitându-se la
vrăbii.
Revenind la aventurile mele alături de “Alois”, acesta îmi
arătase o listă completă a animeurilor pe care le văzuse. Eram puțin geloasă
pentru că nu le văzusem pe majoritatea.
Schimbare de cadru. De vreme ce Alois se distra de minune, Grell se plimba prin ploaie alături de cei patru suporteri ai săi, doborât de tristețe din cauză că “Alois” îl părăsise. În urma lui l-am zărit și pe Sebastian, care se gândea la Ciel cu un zâmbet melancolic pe față.
Scena s-a schimbat din nou, o ultimă dată, și am revenit
acasă, fericită că reușisem să petrec câteva ore bune cu “Alois”. După plecarea
lui am descoperit că primisem comentarii pe Sunphoto de la cineva cu numele de
utilizator “Tigrușor” – era contul lui “Alois”. Curios e că știu pe cineva care
avea o pagină cu un nume asemănător în trecut, dar nu am vorbit niciodată cu
persoana.
Comentarii
Trimiteți un comentariu