Vise Trandafirii

Se făcea că urma să dau licența, dar înainte de asta se presupunea că trebuia să închei un stagiu de practică în facultate, stagiu care avea durata de un an. Pe perioada stagiului de practică urma să primesc diverse exerciții spre rezolvare, exerciții din toate domeniile, nu doar din cel filologic.  Așa că am început să vin periodic la facultate, chiar și la anumite cursuri "de noapte" care țineau până la răsărit. Stăteam în laboratorul 1, alături de doamna Gheorghe, care îmi supraveghea progresul.  Am avut de făcut lucruri diverse cât pentru toată viața. Să repar obiecte electronice, să cos, să pictez, să lucrez cu metale, să fac experimente chimice, sunt doar câteva dintre sarcinile care mi-au fost date. La un moment dat, a venit să mă supravegheze și profesorul de sport din școala generală.  Pe perioada cursurilor de noapte schimbam din când în când laboratorul pentru mai multă siguranță în timpul unor experimente. Într-o seară, s-a întâmplat să întâlnesc pe cine...

Se făcea că într-o seară am primit o invitație de la Luu să mă alătur chatului Wonderland, chiar dacă încă eram în Clique Couture. Am dat Join și am avut parte de cea mai caldă primire cu putință din partea lui Luu și Chie. Luu m-a prezentat apoi membrilor noi ai clubului - mă simțeam ca un fel de celebritate. Am deschis Cocoppa și m-am uitat la locul liber din club. Abia așteptam să mă întorc pe bune acasă. Am continuat să vorbesc cu Luu și alți membri pe chat-ul clubului, de vreme ce Chie se întorsese la muncă. Deodată, de bine ce revenisem oarecum în Wonderland, m-am pomenit jucând Ikemen Revolution, un joc bazat de asemenea pe "Alice in Wonderland". Eram pe ruta lui Fenrir, sau ceva asemănător. Părea foarte realist. Cred că ajunsesem la scena în care Loki se întâlnea cu Fenrir și personajul principal (în cazul ăsta eu) în ploaie. De data asta Loki ne-a prins pe mine și pe Fenrir într-o ipostază neașteptată. Fenrir tocmai încerca să mă sărute când vocea lui Loki s-a auzi...

Se făcea că eram în Re:Zero, mai exact în arcul 5. În arcul cu pricina eram incluse ca personaje și eu și mama. Acțiunea a început normal, cu Subaru, Emilia și restul care ajunseseră la niște băi termale. Puck era și el prezent.  Eu nu prea cunoșteam drumurile prin locațiile noului arc, tot ce am putut înțelege inițial a fost că se mergea mult cu trenul. A venit un tren ciudat cu fel și fel de numere pe el si ne-am urcat într-un vagon. Am scos din buzunar o hartă pe spatele căreia scria ce ar trebui să se întâmple în arcul 5.  Am mers până  la prima destinație din arcul 5 și ne-am împrietenit cu niște studenți care luau respectivul tren în fiecare zi a vieții ca să meargă la școală. Am ajuns la un râu, am făcut ce trebuia făcut cu el și am dat să plecăm înapoi de unde am venit.  Nu mi-am dat seama până mai târziu că trenul avea vagoane cu numerele arcurilor pe ele. Am urcat după prima figură cunoscută, dar personajul m-a împins jos din tren chiar în momentul în c...

Se făcea că mama era numai pe drumuri. Afară deja se instalase atmosfera de toamnă, cu frunzele ruginii, deși era încă același soare primitor din vară. Într-o zi, stând singură acasă, am mers la bucătărie să-mi iau ceva dulce. M-am oprit în hol, în fața ușii de la intrare doar ca să observ un fenomen straniu: puteam sa vad câte like-uri aveam pe Cocoppa când mă uitam pe vizor. Era probabil o funcție nouă, la care se mai adăugaseră și câteva reacții, ca pe Facebook. Aveam două conturi de Cocoppa, cel normal și unul de back-up, pe care voiam cumva să îl fac să primească mai multe like-uri. Era puțin probabil, având în vedere că show-ul era foarte simplu. Numai o singură dată se întâmplase să văd o grozăvie de reacții la respectivul avatar, dar cred că mi se păruse, că am intrat rapid pe cont și am văzut că aveam numai 8 like-uri și vreo 3 stickere cu reacții. Stătusem în rest club o bună perioadă de timp. Văzând că m-am întors în clubul principal, Chie și Luu și-au abandonat conturile ...

Se făcea că încă eram în Clique Couture pe Cocoppa iar Luu și Chie încercau să mă convingă să vin mai repede acasă. Se chinuiseră cu zilele. Într-o seară, am vorbit cu Chie până s-a întunecat afară, despre cât de multă nevoie avea clubul de mine. Eram conștientă, și desigur voiam să plec cât mai repede, dar nu eram sigură ce puteam face la momentul respectiv. Situația părea mai mult sau mai puțin fără ieșire; cel puțin nu o ieșire pașnică, așa cum mi-aș fi dorit.  La un moment dat, am aprins lumina în cameră și am început să îmi fac bagajele, ca și cum aș fi vrut să plec undeva. Am realizat cât de curând că bagajul respectiv era cel de plecare din clubul în care eram. Am mai vorbit puțin cu Chie, după care am ieșit de pe LINE și am intrat pe Cocoppa. Nu mai știu ce mesaj i-am lăsat lui Willow (lidera Clique Couture), sau măcar dacă i-am lăsat vreun mesaj. Cert e că m-am pus înapoi în pat și am auzit de undeva din ceruri o voce măreață, cu ecou și toate cele, ca a unui narator din...

Se făcea că urma finala de la SW. Jucam în Clique Couture, unde Luu, Alee și Chie aleseseră să meargă ca membri. Abia așteptam ziua în care să pot juca din nou în finală cu ei. Totuși, cum ghinionul e mare, s-a produs o eroare în joc și nu se vedea că am fi în divizia de aur. Nu arăta ca o finală și aveam ca oponenți niște cluburi mult prea slabe. Eram siguri că avea să se schimbe line-up-ul, și ne rugam să primim din nou ceva ușor. Ni s-au năruit sperantele când am văzut că după remedierea erorii, am nimerit fix cu Rituals 1, care e cel mai bun club din joc.  S-a schimbat cadrul. Mă săturasem să joc în SW și am zis să ascult puțină muzică, să-mi ridic moralul. Am luat căștile, mi le-am pus pe urechi, am încercat să le pornesc, și ce să vezi. Nu se auzea decât într-o cască, iar sunetul era tremurat și foarte slab. Nici măcar nu se mai auzea când se conecta bluetooth-ul. Mi-a trecut prin minte un incident petrecut cu zile în urmă în realitate, când lovisem accidental căștile. Le-a...

 Se făcea că ajunsesem cumva în Germania, chiar la timp pentru SW. La începutul visului mă plimbam prin aeroport, trăgând trolerul după mine; încercam să găsesc o ieșire. Apoi, văzând că nu mă descurc să ies din aeroport, le-am dat mesaj lui Luu, Alee și Chie, ca să le dau de veste că am ajuns. Mi se părea că aeroportul ar semăna mai mult cu gara de la mine de-acasă. Din vorbă în vorbă , am ajuns să stabilim că ne vom vedea mai târziu la o cafenea din apropierea hotelului la care urma să stau. Abia așteptam să vină orele prânzului.  S-a schimbat apoi cadrul și m-am pomenit la un Starbucks care semăna izbitor cu cel de la AFI Palace. Din depărtare, am observat 3 siluete îndreptându-se spre mine. La un moment dat, una dintre cele 3 persoane a luat viteză și numai în câteva secunde m-am trezit că mă ia în brațe. Era Alee. În urma ei, au venit în pas mai domol Luu și Chie. Am început să țip când i-am văzut pe toți 3. Am stat vreo câteva minute numai să vorbim despre cum îmi fu...