Vise Trandafirii

Se făcea că eram iar anul 3 și ajunsesem cumva să mă înscriu la opționale împreună cu Antonia. Nu era atât de mare îmbulzeala cum fusesem obișnuiți în alți ani. Deși pare greu de crezut, am ales să mă înscriu cu Antonia la opționalul lui Ștefănescu, care în primele zile planifica să mergem cu toții să ne uităm la film.  După ce am completat hârtiile și ne-am așezat la coadă, am văzut că urma să fim împărțiți pe grupe - "norocul" a făcut să nu nimeresc în aceeași grupă cu Antonia. Am văzut însă ceva ciudat pe listele de la opțional: Kakihara Tetsuya venise și el să se înscrie la curs. L-am văzut stând în fața "biroului de informații" la puțin timp după ce mi-am confirmat înscrierea și am decis să mai stau puțin în sală, să îi fac poze în timp ce vorbea cu profesorul despre curs. Deja prinsesem o grozăvie de momente unice în zilele trecute la cursuri, dar m-am gândit că întâmplarea de față le va întrece pe toate.  Am încercat de vreo 10 ori să îi imortalizez pe ce...

Se făcea că ajunsesem cu Andeea la Cluj, după ce mama plecase cu trenul și mă lăsase la hotel. I-am dat Andreei de veste că eram pe cont propriu și, deși în primele zile nu am reușit să ne vedem, ne-am revanșat în zilele următoare. Ne-am întâlnit în parcul central (care semăna cu Carol de la noi) și ne-am plimbat până la venirea serii. În timpul ăsta i-am povestit Andreei care era de fapt motivul plecării mamei. Mama terminase cu concursurile, acum se dusese la tratament la Piatra Neamț. I-am povestit și motivul pentru care se ajunsese la nevoia mamei de tratament. Cu câteva zile în urmă, de vreme ce stăteam liniștite in sufrageria noastră proaspăt inundată, numai ne-am pomenit că începe iar să curgă apă din tavan. Pete noi de apă, de data asta și fierbinte și rece, s-au format. Cum curgea apa peste mine, am tras aer în piept și am urlat către tavan o înjurătură de zile mari la adresa vecinei care ne inundase a doua oară în decursul a numai câteva zile. Mama a ieșit disperată din casă ...

Se făcea că mă urcasem într-un troleibuz ca să merg să mă întâlnesc după luni bune cu două fete de la secția de germană, dintre care pe una dintre ele, Laura, o cunoscusem la sfârșitul lui 2019. Troleibuzul m-a dus până la capăt, la niște scări, de unde chiar nu mai stiam prin care parte să cobor ca să ajung unde trebuia și îmi tremurau picioarele ca varga pe ele. (Troleibuzul urcase pe respectivele scări și nu mai avea fire pentru captatoare.) Eram pe undeva prin zona Titan, dar părea ca și cum aș fi la depoul Vatra Luminoasă. Văzând că mă fâstâceam de colo-colo pe scări, câțiva oameni chiar s-au uitat ciudat la mine. M-am văzut cu cele două fete în curtea unei școli generale care era chiar lângă stația de troleu (bine că m-au strigat, altfel nu le vedeam). Am mers împreună la suc, acasă la una dintre ele, unde am realizat de asemenea că nu aveam mască. Uitându-mă în stânga și în dreapta, am văzut că toate lucrușoarele mele, telefon, cărți, poșetă, portofel etc erau puse într-un tea...

Să vă spun drept, uitasem complet de mai mult de jumătate din aceste apariții-  Prezint listă de personaje din volum de speriat:   Sonic (Sonic X) menționat în visul 1 Christopher Thorndyke (Sonic X) menționat în visul 1 Miles 'Tails' Prower (Sonic X) menționat în visul 1 Cream (Sonic X) menționată în visul 1 Dr. Eggman (Sonic X) menționat în visul 1 Lyserg Diethel (Shaman King) în visul 7 Jeanne (Shaman King) în visul 7 Uchiha Itachi (Naruto) în visul 14 Uchiha Sasuke (Naruto) în visul 14 Uchiha Sarada (Naruto: Naruto Next Generation) în visul 14 Allura (Voltron: Legendary Defender) în visul 21 Coran (Voltron: Legendary Defender) în visul 21 Lotor (Voltron: Legendary Defender) în visul 21 Allen Walker (D Gray Man) în visele 25, 32 (mențiune) Tyki Mikk (D Gray Man) în visele 25, 32 (mențiune) Nea D. Campbell (D Gray Man) în visul 25 Sennen Hakushaku (D Gray man) menționat în visul 26 Tetsuya Nigou (Kuroko no Basuke) în visul 27 Aka...

Am terminat volumul... am scăpat de 17- E gata, nu-mi vine să cred, oameni buni!!! Iar m-am chinuit 10 luni să îmi aduc aminte 35 de amărâte. Pe unele le-am aruncat cât colo pentru că mă iritau, pe altele regret că nu am reușit să le includ. Am rămas cu astea, care au titluri de doamne-ajută, și apoi te uiți peste ele și te întrebi ce doamne ferește s-a întâmplat. Am mai dat afară puțin din 2020, mai un covid, mai niște certuri, emoții prost gestionate, licență,... licență 😅 cam asta se regăsește în volumul 17. Și visele alea cu semnificații de care se minunează și capra vecinului. Nu pot să spun că nu suport volumul ăsta, dar spun clar că unele vise mă sperie.  Recomandările mele sunt visele 4, 6, 13, 17, 19, 21, 23, 26, 28, 31, 34 . Le-am omis pe cele care erau mai de speriat, dar vă invit cu căldură să le citiți și pe ele, se simt singure.  Revin curând cu lista de personaje anime din volum ♡

Se făcea că plecasem cu mama în vizită la niște prieteni de familie care tocmai se întorseseră în România pe o perioadă nedeterminată. Pentru că ne știau de foarte mult timp, ne-au invitat să stăm o săptămână la casa lor de vacanță (de altfel vilă cu toate facilitățile) și au zis că împart cu noi numai de drag cupoane care dădeau gratuitate la transport, la net, la intrarea în diverse locuri publice, etc.  Cum am ajuns, ne-am simțit bineînțeles ca în rai. Pe lângă că vila era decorată într-un stil care îmi plăcea enorm și aveam până la 5 dormitoare diferite din care să alegem, am primit și o nouă ofertă cu trafic de internet nelimitat pe rețelele de socializare și apeluri nelimitate în orice rețea din țară și excursii zilnice, numai bune de făcut poze. Am ales o cameră care îmi aducea aminte de cea în care stătusem cu doi ani în urmă la Cluj, după care am plecat într-un scurt tur al împrejurimilor.  În zilele care au urmat am tot folosit internetul, ba pe facebook, ba pe...

Se făcea că trebuia să plecăm undeva și nu aveam apă să ne facem duș. De spălat ne spălam efectiv la o tâșnitoare în loc de duș, fiindcă apa nu curgea decât cu stropul. Pe când stăteam cu mama în baie așteptând să curgă apa, am primit mesaj de la Danny, care mă întreba ce fac (no, măcar în vise să vorbim și noi). I-am povestit situația și mi-a spus că mă putea ajuta cu presiunea de la apă dacă ne conectam telefoanele și ceream împreună apă de la un oarecare vecin. Mi-a mai spus că și că el își luase apă de pe un site, la care eu, gândindu-mă la Cocoppa, l-am întrebat "Da' cum ai făcut mă nene, ai dat la gacha, sau cum?" Râzând la gluma mea, mi-a zis că vine puțin mai târziu în vizită și verifică și apa cu ocazia asta. (Era pe speaker.) După ce ne-am legat telefoanele pe discord (culmea că dinspre el nu era un singur username, erau două) și am comandat apă mai de doamne-ajută, mi-a mărturisit că avea de fapt vreo 6 conturi de discord, printre care și cel de-al doilea pe ca...

Se făcea că în sfârșit îmi găsisem timp să mă uit la Hunter x Hunter. Încă din primul episod l-am văzut pe Hisoka, cu o altă culoare la păr decât în realitate. Am observat la scurt timp că majoritatea personajelor aveau forme "umane" și forme "de luptă". În formă umană, Hisoka avea părul blond, de vreme ce în cea de luptă părul lui revenea la nuanța de roșcat pe care o știam.  În primul episod am văzut de asemenea cum după fiecare bătălie Kurapika, Gon și Killua se duceau la psiholog și vorbeau despre traumele lor. Psihologul era Leorio. Aparent, nu am putut să văd mai departe de episodul 1, dar mi se păruse atât de unic încât am promis că o să citesc manga. Ca să deblochez episodul 2 aveam nevoie de energie, ca în Flipped, pe care îl joc de ceva vreme, dar îmi era greu să o adun, pentru că începuse și școala și eram mai mereu pe drumuri. Meimei era și ea la liceu și aveam timp să ne mai auzim la telefon numai seara. Era destul de greu să vorbim mai mult de 10-2...

Se făcea că eram la facultate și era ziua de naștere a unei colege, Ana Gheorghiu. De vreme ce toată lumea se distra și mânca tort pe săturate (unii chiar erau la a doua porție), eu stăteam așezată în bancă și butonam telefonul cu un castron pe jumătate gol în stânga mea. Am senzația că nici nu era al meu. Nu mă dusesem până atunci să îmi iau tort pentru că fusese mare aglomerație și nu voiam să deranjez sau să fiu deranjată de nimeni de la "coadă" (mai bine zis, îmbulzeală de oameni). Când în sfârșit m-am hotărât să îmi iau castronul și să merg în față, Ana mi-a spus că ar fi vrut să vin mult mai devreme, ca să primesc o bucată mai mare și mai bună de tort. I-am zis că oricum am întârziat pentru că am fost prinsă cu niște probleme la serviciu. Pornind de la asta, Ana mi-a mărturisit că și ea avusese de lucru pentru master, și asta chiar înainte să ajung eu, menționând și câteva întâmplări de comă de la orele de japoneză. Mi-a spus că nu era deloc ușor, că profesorii îi c...