Era încă o zi normală de școală - sau poate că nu. Ca să
ajung la liceu am nevoie în mod normal de un troleibuz; mai exact, de 86 pentru
ruta directă. În vis m-am urcat într-un 97, care m-a adus cumva până la Piața
Romană, unde am uitat cu desăvârșire să cobor. Troleibuzul și-a continuat
drumul pe ruta anormală și, curând, am ajuns până la Piața Gemeni. Abia atunci
am realizat că ratasem stația și am coborât din mijlocul de transport.
După ce am trecut strada, m-am urcat într-un alt troleibuz,
79, care avea să mă întoarcă la liceu. Am observat că era neobișnuit de gol, în
ciuda faptului că era miezul zilei. Nu a trecut mult timp și am ajuns din nou
în fața liceului. Am apăsat butonul care ar fi trebuit să anunțe șoferul că
voiam să cobor. Totuși, șoferul nu mi-a acordat atenție și a deschis ușa numai
pentru el. A plecat apoi spre covrigăria din apropiere, lăsându-mă singură în
troleibuz. S-a instalat tăcerea. Până și acei câțiva oameni care fuseseră până
atunci cu mine în troleibuz dispăruseră. Am așteptat și am așteptat, apoi am
continuat să aștept, dar șoferul nu s-a mai întors, iar eu am rămas cât se
poate de blocată.
În finalul visului, după o schimbare de cadru, m-am pomenit
acasă la bunica. Îi povesteam cu pasiune cele întâmplate, bucuroasă că reușisem
până la urmă să ajung acasă.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): bunica
Comentarii
Trimiteți un comentariu