Visul începe cu o furtună puternică și foarte zgomotoasă. La
fiecare 3 secunde se auzea câte un tunet.
Eram în sufragerie, uitându-mă fără griji la un meci de
fotbal împreună cu mama și bunica. Stăteam toate trei pe canapeaua noastră
veche.
Mi-am dezlipit privirea de televizor și mi-am îndreptat-o
spre o bufniță albă care stătea la fereastră. Dintr-un motiv necunoscut mie, am
gonit bufnița în repetate rânduri. Cred că mama îmi spusese să o gonesc, dar nu
îmi aduc aminte sigur. După ce am gonit bufnița o a treia oară, un trăsnet a
lovit școala pe care o vedeam cu ușurință pe fereastră. Zgomotul trăsnetului nu
poate fi comparat cu nimic din ce am auzit în viața reală.
Așa cum era de așteptat, câteva minute mai târziu școala a
luat foc, iar eu am fugit în camera mea ca să văd mai bine incendiul. Mama și
bunica au alertat pompierii, care au întârziat să apară. Când în sfârșit au
apărut, nu s-au sinchisit să arunce mai mult de două găleți către incendiul
care se întindea cu fiecare minut.
În mod ciudat, după o vreme, focul dădea semne că se stinge.
Totuși, nu s-a stins în totalitate, iar după plecarea pompierilor am descoperit
flăcări de mici dimensiuni arzând pe suprafața unei bălți din fața blocului.
Visul s-a încheiat brusc.
(V-aș ruga să-mi spuneți cum au putut flăcările să ajungă
până în fața blocului, dacă incendiul era la școala din spatele lui. S-au
speriat de pompieri și au luat-o la goană, sau ce?)
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, bunica
Comentarii
Trimiteți un comentariu