Vise Trandafirii

Se făcea că vorbisem cu Oana și, după o lungă perioadă în care nu ne mai văzusem, planificasem o ieșire la KFC. Dar, când am vorbit cu mama, ea nu a fost de acord să ne lase să ne vedem, așa că am pus împreună la cale un plan prin care să o punem pe mama în fața faptului împlinit și să fie de acord cu ieșirea noastră. Planul era ca Oana să vină în vizită și să mă scoată "întâmplător" afară, după care să plecăm la fel de întâmplător în treaba noastră. Am sunat la Oana pe la 5 dimineața în ziua cu pricina și i-am spus îngrijorată că s-ar putea totuși să nu reușim (era cât se poate de trează). "Lasă, bossu'," mi-a zis, încercând să mă calmeze, "că vedem noi cum facem."  Între timp, stând în camera mea, am realizat că nu mai aveam memorie suficientă pentru toate câte aveam în aparatul foto, pe care îl consideram telefon. Așa că l-am desfăcut și am vrut să scot cardul de memorie și să îl înlocuiesc cu altul. În loc de card, am găsit în interiorul lui nișt...

Se făcea că, odată cu revenirea la facultate, primisem oportunitatea de a pleca în Japonia și aveam parte de tratament oarecum special din partea profesorilor. Am ales să o iau și pe mama cu mine când plecam. În primul cadru acțiunea se desfășoară la facultate, la cursurile cu doamna Maruyama, de care îmi fusese dor.  Cursul nu era unul normal de practica limbii - era mixat cu astronomie și astrologie. Și, să nu uităm de jocuri de dress-up. După ce ne-a făcut introducerea în noua lecție, profesoara a deschis Flipped in Love și l-a proiectat pe tablă. Trebuia să alegem unul dintre cei 4 băieți cu care personajul principal avea relații în joc și să îl trimitem în spațiu să vadă un fenomen astronomic rar - constelația Scorpius era foarte aproape de Pământ, iar Antares se vedea precum capul unui dragon construit din nori. Lângă Scorpius se putea zări clar Saturn cu inelele sale, ca și cum Antares, dragonul, ar fi vrut să înghită planeta cu totul.  Aveam opțiunea să îi trimitem...

Se făcea că nu eram acasă, dar nu îmi mai aduc aminte exact dacă eram în Galați sau în Iași. Parcă eram cazată la un hotel și stăteam în cameră cu Iulia. La câteva camere distanță era Anca, participând online la cursuri. Cât timp am stat cu Iulia am avut timp să localizez în cameră diverse obiecte - agende, stickere, o colecție destul de mare de clame de păr, proiecte mai vechi pentru facultate și altele. Ne-am povestit una alteia ce se schimbase în ultimele luni. Eu voiam să îmi schimb din nou contul de instagram, de vreme ce ea întâlnise pe cineva, iar acum locuia alături de persoana respectivă. M-am arătat plăcut surprinsă de veștile primite de la Iulia. Cel cu care locuia era, din spusele ei, un băiat grijuliu. Totuși, Iulia îl poreclise "brută" pentru că era cu mult mai înalt decât ea și avea mușchii bine definiți. Urma să revină să revină curând de la facultate și abia așteptam să îl întâlnesc.  Cât am vorbit cu Iulia, am intrat întâmplător pe instagram și am văzut o ...

Se făcea că mama trebuia să plece din nou la un campionat național și să mă lase singură. După plecarea mamei am vorbit cu Oana să ne vedem.  Mama îmi făcuse o programare la coafor înainte să plece, dar nu îmi spusese sigur la ce oră. Menționase doar că trebuia să fiu la coafor "mai spre seară". M-am întâlnit deci cu Oana pe la 1-2 după-amiaza și am dat ocol vecinătății, de data asta la pas, nu cu mașina. Am ajuns și pe la policlinică, chiar dacă nu am făcut nimic acolo. Puțin mai târziu ne-am stabilit împreună într-o scară de bloc cu niște chipsuri. Cumva a venit vorba de Ștefan, cu care Oana tocmai avusese o experiență nu tocmai plăcută. Am râs împreună pe seama respectivei experiențe, dar puteam să văd clar că Oana era mai mult decât tristă.  Am ieșit apoi din bloc și ne-am continuat plimbarea. A treia oprire a fost la un magazin de animale, pentru că Oana a văzut pe geam pui de panda. Am intrat deci în magazin să ne uităm la panda, și cred că pe unii i-am și mângâiat....

Se făcea că mă angajasem ca nail artist alături de Oana și plecasem într-o primă zi de muncă. Ajunsă la locul de muncă, mi-am cunoscut și șefa. Nu sunt sigură dacă doar semăna cu Daniela sau chiar era ea (să considerăm că era prima variantă), cert e că o cunoștea pe Oana. Am mers să ne cumpărăm ceva de mâncare de la un butic care semăna cu magazinul de la facultate. I-am zâmbit vânzătoarei care părea să o știe și ea pe Oana și am cerut un sandwich. Vânzătoarea m-a oprit înainte să termin de rostit cererea - nu aveam mască. Am făcut 2 pași în spate și m-am controlat prin buzunare să văd dacă nu cumva aveam vreo mască rătăcită pe acolo. Spre oroarea mea, nu. A trebuit să revin la mașină și să îmi iau de acolo o mască, ceea ce a dus la o întârziere de circa 5 minute în prima zi de muncă. Noroc că prima zi era de fapt un tutorial, pur și simplu învățam bazele, cum să facem modele de unghii cu stickere, cum să aplicăm gel și altele. Deși aveam manichiura făcută, nu era cu gel, era doar un...

Se făcea că era seară și, după o perioadă destul de lungă, am decis să mă uit la un anime. Nu am ales orice anime, ci unul de care fusesem foarte atașată în trecut - Amnesia. Am pornit de la impresia că știam deja fiecare eveniment din respectivul anime, dar m-am ales cu o mare surpriză. Animeul începea exact așa cum îmi aminteam, însă cu fiecare episod nou văzut, am realizat că de fapt studio-ul adăugase episoade peste ani, în așa fel încât fiecare personaj să aibă 12 episoade și un final concret al rutei. Nu m-a deranjat să văd mai multe episoade cu Shin în rol principal, ba chiar mi-am dat seama cât de dor îmi fusese de vocea lui. Deși începuse să mi se pară puțin prea mult când am ajuns prin jurul episodului 8 și eram tot pe ruta lui Shin, am continuat, curioasă să văd la ce se ajunge. Am decis ca după terminarea animeului să îl caut iar pe actor, să văd dacă mai primise roluri în ultimul timp. Singurul lucru care mă cam neliniștea era gândul că după Shin urma ruta lui Touma, care ...

Se făcea că urma să avem o reuniune cu ocazia împlinirii unui număr de ani de la absolvirea liceului. S-a stabilit de comun acord cu profesorii că urma să ne întâlnim toți la KFC. Zis și făcut. Într-o zi de altfel noroasă, m-am înființat la Romană, trecând pe lângă liceu, fostul Howard Johnson, Pizza Hut și altele, ajungând într-un final la KFC. De cum am intrat în restaurant, am remarcat prezența Mădălinei, o fostă colegă care mi-a făcut semn să vin să mă așez lângă ea. La scurt timp au mai venit Ema, Andrada și alții, cărora li s-au alăturat și colegi de facultate. Pe măsură ce trecea timpul, m-am pomenit însă cu senzația că noi nu eram de fapt la KFC, ci la Klauss, o cafenea din drumul spre facultate.  Între timp, a început și să plouă, iar în restaurant au început să intre unii după alții, profesorii mei din generală. Figuri marcante precum profesoara de română, doamna Anghelescu, pe care ajunsesem să o consider profesoară de biologie, dar și diriginta, profesoară de fizică, ...

Se făcea că îmi făcusem o nouă prietenă cu care să vorbesc despre zodii și astrograme. Visul începe când eram împreună cu respectiva persoană, o vecină, undeva într-un laborator. Aveam impresia că ne jucam Pokemon Go. Sau, poate, era un joc pe play station. În orice caz, imagini cu pokemonii în 3d apăreau pe ecranul mare al unei plasme. În joc trebuia să ne concentrăm pe a evolua pokemonii până la ultima formă, deși pe măsură ce înaintam în joc, realizam că aceștia aveau evoluții neregulate și chiar nume diferite de cele originale. Luând exemplul generației 1, Pikachu putea să evolueze în Raichu, deși numele pokemonului nu mai era Raichu, sau putea foarte bine să evolueze în Ivysaur sau Venusaur. Bulbasaur nu mai trecea prin a doua formă evoluată și sărea direct la stagiul al treilea. Dratini nu mai avea doar două forme evoluate, ci mergea pe 5-6, în așa fel încât să vezi în detaliu fiecare schimbare a anatomiei lui până ajungea la Dragonite. Câteodată nici nu evolua în Dragonite, ci î...