Visul începe de la premisa că mă recuperam după o gripă. În
seara dinaintea zilei în care urma să mă întorc la școală am vorbit ore
în șir cu Cristiana, o veche prietenă, dar și cu câțiva dintre prietenii ei.
Eram nespus de mândră că îmi găsisem câteva edit-uri pierdute în 2011 pe care
voiam să le refac. Totuși, nu puteam să fac nimic încă, pentru că îmi pierdusem
din nou programul de editare când mi se stricase laptop-ul.
O parte din mine a început apoi să se gândească la toate
temele pe care le primisem de la școală înainte de gripă. Aveam atât de multe
eseuri de făcut, unele mai lungi, altele mai scurte, eseuri la turism, la
engleză, la franceză, la română... Practic, trebuia să scriu eseuri la jumătate
dintre materiile din orar.
S-a schimbat cadrul și m-am pomenit la liceu, unde comparam
vocea din clasa a 9-a a colegei de bancă cu vocea din clasa a 11-a a altei
colege. Erau cumva similare, lucru care mi s-a părut fascinant, deși colega mea
de bancă râdea mereu de mine când încercam să îi explic.
După terminarea orelor am descoperit că profesoara noastră
de engleză se mutase destul de aproape de stația la care coboram ca să ajung
acasă, așa că am fost de acord să plecăm împreună de la școală. Așa cum am
menționat, tocmai trecusem printr-o gripă, iar după o perioadă îndelungată de
stat acasă, în pat, devenisem puțin aeriană.
În troleibuz, mi-am dat seama că îmi lăsasem ghiozdanul
împreună cu toate bunurile în stația de la liceu. Odată cu realizarea, am
coborât din troleu la stația imediat următoare și am alergat să îmi recuperez
ghiozdanul. Numai bine, când am ajuns, am văzut doi băieți cu figuri suspecte
vorbind despre fotbal în timp ce râdeau în hohote și îmi aruncau caietele peste
tot prin stație. Până să îmi găsesc curajul să îi abordez, deja îmi goliseră
ghiozdanul și se pregăteau să plece cu el. Nu m-au crezut când le-am spus că
ghiozdanul îmi aparținea și au început să râdă și de mine.
Deși era chiar lângă mine, profesoara de engleză alesese să
nu facă nimic cu privire la situație. Ocazional, îmi amintea că trebuia să fiu
la școală mâine dimineață la 7 pentru o inspecție. Eram disperată și furioasă,
atât de mult încât voiam să țip la ea "Păi femeia lu' Dumnezeu, ăștia
mi-au furat ghiozdanul cu tot ce se putea (cu toate că se vedea clar că toate
cărțile erau împrăștiate în mijlocul refugiului și cred că aveam telefonul în
buzunar) și tu ai pretenții să îți mai vin mâine la 7 fix la școală?? Mă mai
ții și până la 7 jumate seara!"
În finalul visului, după ce m-am urcat în alt troleu, am
făcut un apel de urgență către Cristiana, de pe laptop. Nu sunt sigură cum s-au
rezolvat lucrurile, sau dacă s-au rezolvat. M-am trezit brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Cristiana (veche prietenă), Cătălina
(colega de bancă din liceu), profesoara de engleză
Comentarii
Trimiteți un comentariu