Se făcea că tocmai mă întorsesem
alături de mama din cantonament într-o oarecare după-amiază noroasă. Mama a
rămas puțin în urmă să se ocupe de căratul bagajelor, de vreme ce eu am
așteptat-o în prag cu ușa larg deschisă. La un moment dat, pe când așteptam, a
apărut de nicăieri mătușa mea. Am considerat că prezența ei aducea
oportunitatea unei conversații deschise; puteam afla motivul real pentru care
ne ura pe mine și pe mama. Chiar dacă am încercat să tratez situația în mod
diplomatic, mătușa m-a prins de braț și a încercat să mă ardă cu bricheta. Am
reușit să scap fără vreo zgârietură.
Mătușa nu s-a oprit aici; pe un ton
amenințător, mi-a spus că nu mai aveam ce să discutăm, că "totul era
aranjat". Apoi s-a apucat să dea cu un spray prin toată bucătăria (cred că
era deodorant) și a aprins bricheta cu intenția de a porni un incendiu. Am
încercat cu disperare să o opresc, timp în care ea a continuat să țipe la mine
că "totul s-a terminat". Încă nu se aprinsese nimic, dar m-am pomenit
încercând să previn incendiul cu salivă; scuipam oriunde credeam că mătușa ar
fi putut să arunce bricheta aprinsă (pentru că era de foarte mare ajutor,
într-adevăr).
În cele din urmă mama a apărut în
fața ușii, trăgând o geantă mare după ea. Am alergat spre ea cu ochii în
lacrimi, cerându-i ajutorul, dar ea nu a făcut nimic. Mi-a spus să mai
"stau cuminte" încă puțin, până termină de cărat și restul bagajelor.
M-a lăsat cu geanta în brațe și a ieșit din nou din casă. Am simțit în
interiorul meu o furie de nestăpânit din cauză că nu puteam sub nicio formă să
scap din situația în care mă aflam. Mai presus de orice, singurul meu strigăt
după ajutor fusese ignorat. Îmi era imposibil să înțeleg cum mai putea mama să
se gândească la bagaje când mătușa voia să ne dea foc la casă.
S-a schimbat puțin cadrul. M-am
pomenit în sufragerie alături de tata și de bunica. Mătușa era și ea de față,
așezată comod pe patul lui tata. Mama nu era de față când tata a încercat să
îmi explice de ce mătușa o ura atât de mult. Explicația lui s-a pierdut printre
alte povești din vremurile tinereții.
După ce situația s-a calmat, a
apărut și mama, alături de unul dintre prietenii lui tata, Marian. Bunica s-a
oferit să-mi pregătească niște clătite cu marmeladă.
Un singur lucru a continuat să mă deranjeze până la finalul visului, anume că mătușa încercase în mod deliberat să ardă casa, dar nimeni nu părea prea afectat din cauza asta.
Cuprinsul visului
Personaje (reale):
mama, tata, bunica, mătușa, Marian (prieten de familie)
Comentarii
Trimiteți un comentariu