2-18: Petrecere după înmormântare

Se făcea că tocmai ne murise motanul, Thomas (care e mort în realitate din anul 2005) și trebuia să îl îngropăm, dar el era deja îngropat în grădina din spatele blocului. Am ajuns cumva să mergem cu motanul la biserică, să i se facă slujbă de înmormântare. Acolo ne-am întâlnit cu un coleg de serviciu de-al mamei, care își pierduse de asemenea prietenul necuvântător. L-am găsit răscolind asfaltul din fața bisericii, vrând să își îngroape cățelușa acolo.

După o schimbare de cadru, am revenit acasă la bunica, unde a persistat atmosfera de doliu. Atât mama cât și mătușa din partea lui tata erau devastate de moartea lui Thomas, dar aveam senzația că nu îl plângeau pe el, ci pe cățelușa colegului de serviciu al mamei.

Mai târziu, când eram acasă și afară se întunecase, a apărut de nicăieri nașa mea, și, aprinzându-și nestingherită o țigară, s-a plimbat cu ea prin toată casa. Apoi m-a trimis brusc la Chibrit, la farmacie, să cumpăr medicamente pentru tata. Ieșind deci din bloc, am urcat într-un troleibuz și am parcurs distanța normală de două stații până la farmacie. La întoarcere nu a mai fost nevoie de niciun mijloc de transport, pentru că mi-au fost suficienți zece pași ca să ajung înapoi acasă.

Când am ajuns în pragul casei și am deschis ușa, mama și tata m-au felicitat fiindcă reușisem să merg singură la cumpărături, iar nașa a mai dat și o petrecere în cinstea mea. Visul s-a încheiat brusc.

Cuprinsul visului

Personaje (reale): Thomas (motanul nostru), colegul de serviciu al mamei, mătușa din partea lui tata, mama, tata, nașa mea, bunica - menționată