Se făcea că eram în liceu și, conform planificărilor
secretariatului, aveam ore de dimineață. Totuși, pentru clasa noastră orele
începeau numai pe la 13:30 și, câteodată, 14:00. Eu plecam spre liceu exact
când începeau cursurile, așa că întârziam mereu la turism.
Seara, când ajungeam acasă, deschideam repede laptop-ul,
nerăbdătoare să văd în ce postări mai fusesem etichetată pe Facebook și să îmi
arunc ochii peste cele 100 și ceva de notificări noi.
După o schimbare de cadru m-am pomenit în stația de
troleibuz, așteptând să plec la școală. Urcând în primul troleibuz care mi-a
ieșit în cale, am observat că interiorul lui arăta mai mult ca al unui autobuz.
Mai mult decât atât, și traseul i se schimbase radical. Am văzut-o cu coada
ochiului pe mama, alergând pe lângă troleibuz ca și cum ar fi vrut să îmi dea
vreun obiect pe care îl uitasem.
La următoarea stație mama a reușit să se urce în troleibuz.
Ne-am așezat împreună pe scaunele de lângă ușa din mijloc. Mi-am ridicat ochii
către tabela pe care erau scrise de obicei stațiile și i-am atras atenția mamei
în privința unei anomalii: pe respectiva tabelă scria de ceva timp
"Urmează stația ****** ULTIMA STAȚIE". Am intrat în panică. Nu eram
sigură dacă troleibuzul avea să mai ajungă măcar în Piața Romană. De vreme ce
stăteam nemișcată pe scaun, începuse să mi se contureze în minte ideea de a nu
mai merge la școală în ziua cu pricina. Totuși, știam mai bine decât oricine că
nu îmi permiteam luxul pentru că aveam de prezentat o temă la economie.
S-a schimbat din nou cadrul și am revenit în camera mea.
Stăteam pe Facebook și le lăsam comentarii unor oameni care nici nu se regăseau
în lista mea de prieteni, dar care îmi apăreau cumva online pe chat. Am avut
senzația stranie că "am auzit un vis" și s-a încheiat visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu