Vise Trandafirii

Se făcea că mă întorsesem după mult timp la facultate. Lucrurile se schimbaseră considerabil de la ultima mea vizită; aveam săli de clasa și amfiteatre noi. Sălile semănau puțin cu cele din generală. Vorbisem cu o seară înainte la telefon (la un telefon din 1900 toamna) cu o tipă de la facultate care zicea că e noua coordonatoare de la cor. Camelia plecase în Japonia cu bursă și nu am vrut să o deranjez cu un mesaj în care să îi cer mai multe detalii despre noul cor. Așa că, ziua următoare pe la ora 10-11 dimineața m-am infățișat la facultate într-una dintre sălile noi. Semăna oarecum cu amfiteatrul Bogdan, numai că era puțin mai întunecat. La scurt timp, și-a făcut simțită prezența și coordonatoarea de la cor. Am făcut cunoștință cu ea și cu ceilalți membri - care apropo, erau și mai mulți decât ultima dată când am văzut corul - și ne-am pus pe discutat. Eu m-am retras undeva în spatele clasei cu o tipă să vorbim despre toate cele. Descoperisem că aveam multe în comun și am vrut să ...

Se făcea că stăteam în camera mea și mă gândeam continuu la ce am pierdut la facultate - materie, colegi și prieteni. Eram foarte abătută și tot dădeam scroll pe grupul de Whatsapp, încercând să găsesc un anumit mesaj care nici măcar nu știam dacă era acolo. După timp, m-am dus în sufragerie să vorbesc cu mama și când am terminat, m-a lovit realizarea. M-am dus la baie și am început să mă gândesc uitându-mă în oglindă la faptul că dacă aș fi învățat la Școala Centrală, probabil că aș fi avut mai mult timp de petrecut cu colegii mei. Șirul gândurilor mi-a fost întrerupt atunci când m-am dus inconștient în cameră și am luat iar telefonul să mă uit la mesaje. Am văzut-o pe Mădălina că era foarte agitată și voia să rescrie toate numele din agenda ei, astfel încât să se vadă cine era coleg de la facultate și cine nu. O altă colegă, Alexandra Anea, era enervată de situație și țipa la Mădălina să se hotărască odată cum vrea să schimbe numele. Nu am îndrăznit să spun nimic. Întoarsă la baie,...

Se făcea că eram la o saună și stăteam undeva într-un dulap uitându-mă la Allen. Nea era de față în timp ce Allen vorbea cu un blond care nici măcar nu era din D Gray Man și semăna mai degrabă cu Hotsuma din Uraboku despre cum cel din urmă avusese o aventură amoroasă cu Tyki în saună cu câteva zile înainte. Allen a fost din ce în ce mai șocat pe măsură ce a ascultat detaliile piperate. Nea, pe de altă parte, de unde stătea pe un scaun în dreapta lui Allen, s-a tras în așa fel încât să poată pune coatele pe umărul lui. Nu a stat prea mult, fiindcă Allen a dat la un moment dat cu pumnii în masa așezată în centrul camerei și s-a ridicat, dând să iasă din saună. Culmea e că dacă nu era abur, puteai jura că erai la cafenea, nu la saună. După ce Allen a ieșit din peisaj, au început să se contureze scenele dintre Tyki și blondul de mai devreme și arătau genial, dar s-a schimbat rapid cadrul. În cadrul următor eram într-o cameră bătrânească plină de rame din lemn vechi și cu un calculator ase...

Se făcea că mă trimisese mama la farmacie să iau niște pastile pe care cică nu le mai văzusem în cutia lor originală de când eram mică. Ajunsă la locul faptei, am realizat că toți cei prezenți se uitau dubios la mine pentru că aveam memoriile făcute praf în cap și riscam să mă înghită memoria de noah care se activase (nu, nu eram Nea, dar eram de partea lui). De undeva din farmacie s-a auzit apoi vocea lui Wisely care râdea de măcelul care era în bietul meu creier. Mi-a dat el niște sfaturi nu prea ortodoxe, la care i-am răspuns că mă doare foarte tare capul și că-mi vine efectiv să-l sparg. La aceasta, Wisely a fost gen 'da' vezi că e mai bine să-l spargi cu aia cu care spargi piñata la petreceri, că nu simți durere'. Tot Wisely m-a luat apoi la o tură de farmacie și i-am povestit diverse despre cum voiam să îl găsesc pe Allen, să-l ajut pe Mana săracu' de unde e și să-l descopăr bineînțeles și pe Nea - m-am găsit cui să-i spun. Wisely m-a comparat apoi brusc cu un pe...

Se făcea că urma balul de absolvire la facultate sau ceva de genul (nu cred că era la liceu, că la liceu am avut rochie roșie) și ai mei se zbăteau să îmi ia unul dintre cele mai frumoase outfit-uri. Cu toții, dar mai ales bunicul și tata, au contribuit la alcătuirea costumației mele pentru bal. La început stăteam într-o casă care cică era luată cu chirie la Borcea, fix pe malul apei. Aveam un radio vechi cât toate zilele, un televizor cât o cutie de pantofi cu antenă și alte utilități. Bucătăria era bineînțeles de 3/3 metri, dar hai să zic că era acceptabilă. De fiecare dată când venea seara, și uneori și la miezul zilei ne strângem toți în camera de zi să ne uităm la Dansez pentru tine sau ceva asemănător pentru că erau acolo 2 concurenți a căror situație era puțin mai specială: fata nu se putea duce la o școală normală și stătea pe malul apei înghețate în ianuarie să filmeze peștii, fără prieteni sau profit din munca ei, iar băiatul - fratele ei sau vărul sau ceva de genul - o mai...

Înainte să înceapă acțiunea propriu-zisă a visului, m-am trezit într-un tub cu lichid verde. Auzeam voci în jurul meu, voci pe care le puteam identifica cu Tyki, Wisely, Adam și încă câțiva Noah. Vorbeau despre cum aș fi progresat foarte rapid și erau de părere că sunt un succes în cadrul unui oarecare experiment. Nu știu exact care era scopul experimentului, dar nici nu am avut prea mult timp să aflu, că s-a făcut totul alb după câteva secunde. Când am deschis din nou ochii, am văzut că eram la sală și se mai schimbaseră puțin lucrurile de când fusesem ultima oară. Cert e că nu mai știam face niciun exercițiu din toată droaia pe care o învățasem cu un an în urmă. A apărut brusc un nene și a început să tragă efectiv de oamenii prezenți care nu erau în stare să facă flotări sau abdomene. Mai rău, erau și unii care habar nu aveau să facă o amărâtă de lumânare. Cumva, la mine nu a ajuns proful, așa că mi-am continuat liniștită exercitiile făcute cu stângul. Am ajuns la fandări și simțeam...

Se făcea că citeam un fanfic sau ceva și stăteam în pat. Era vară. Cândva, citind fic-ul cu pricina, am adormit. Când m-am trezit, sau când am crezut că m-am trezit, am văzut că aveam o grozăvie de ciupituri de purice pe mine și am fugit în cameră la mama să o rog să-mi dea spray-ul anti-purici. Bineînțeles, mama nu mi-a dat spray-ul fără să tragă o porție serioasă de înjurături. În timp ce țineam sprayul în mână, mă gândeam la cum voi fi dat prin toată camera, ca mai apoi să mă rog. În visul ăsta din vis lucrurile erau chiar și mai sucite decât în fic-ul pe care îl citisem. Aveam calculatorul în sufragerie și arăta de parcă m-aș fi uitat la filme de spionaj, nu altceva. Stăteam pe snapchat care semăna cu discord și invers. Oana 'adoptase' de la cineva un avatar blond cu ochii albaștri și-i mulțumea tipei printr-un insta story. Eu eram confuză și ziceam că nu i se potrivește așa culoare Oanei, că o să-mi fie dor de vechiul ei avatar. Mi-era frică să nu pierdem streak-ul de nu ...

Se făcea că eram la facultate, desi semăna mai mult cu liceul. Ni se schimbase profesoara la o materie care era ori engleză, ori chimie. Noua profă era foarte drăguță și nu ne tortura psihic cu lucruri complicate în fiecare zi a vieții. Eram foarte puțini în clasă, deci, ori de câte ori i se părea că eram extenuați, femeia ne povestea despre aventurile ei de-a lungul vieții. Avea un stil de-a povesti foarte frumos și mă gândeam că dacă aș scrie o carte, aș face-o după modelul profei de engleză. Într-o bună zi, stimabila doamnă m-a trimis acasă la bunica să-i aduc nu știu ce hârtii din sertarul din mijloc din sufragerie. I le-am adus cât de repede am putut și am primit un permis și o listă de cumpărături. Ziua următoare a trebuit să plec cu mama într-o excursie care reprezenta pregătirea mea pentru viață, dar înainte de asta, am zis să trec pe la facultate să îmi salut noii colegi și pe profesoara de engleza care, brusc, semăna cu doamna Brozbă, profesoara de LEC. M-am sfătuit puțin c...

Se făcea că eram acasă cu mama și ne uitam la "Vrei să fii milionar". Prima parte de emisiune a decurs oarecum normal, în sensul că erau variante plauzibile, mi se părea totul logic și... era oarecum normal. În timp ce ne uitam la emisiune, făceam schimb de informații cu rudele și tot dădeam în stânga și-n dreapta telefoane. La un moment dat, tematica emisiunii s-a schimbat și Ianțu a început să pună întrebări despre rpc-uri, preponderent despre Kougin a Mishei, o editoare din Germania, dar și despre toată încurcătura produsă în ceea ce o privește pe aceasta. Interfața emisiunii s-a schimbat și ea - am trecut de la 'albastru' la nuanța 'scufundări în mare'. Am fost mirată să văd că mă descurcam destul de bine să răspund la întrebări. În realitate, eu ascultam melodii și dădeam răspunsurile în funcție de versurile fiecărei melodii în parte. Cred că făcusem un pariu cu mătușa și cu unchiul meu că mergem la hot dog dacă răspund corect la mai multe întrebări, ...

Se făcea că eram la școală, mai precis la liceu, unde se dădeau anual niște teste de inteligență ciudate, la care  mama îmi spusese că ar fi mai bine să iau numai note mari. Zis și făcut, m-am pus pe un învățat monstru, iar în zilele cu teste am dat tot ce am avut mai bun din mine. După teste, colegii se tot întrebau între ei ce și cum făcuseră. La sosirea rezultatelor, cu toții au fost surprinși să vadă că cică mă situam pe locul al doilea în clasă ca număr total de puncte. S-au adunat în jurul meu și au început să îmi pună întrebări la care nu am știut, sincer, să le răspund, dar am zis că mă pot oferi să le arăt cum se rezolvă niște subiecte. S-a schimbat brusc cadrul. Vorbeam cu tatăl Izei, care în vis era tatăl lui Raoul despre un joc ciudat pe care Raoul îl jucase în urmă cu ceva timp. Era un joc de detectivi și cică se asemăna foarte mult cu testele noastre de inteligență. Am ascultat atent povestea tatălui lui Raoul și am rămas șocată. Nu eram singură, dar nici nu-mi mai ...