Vise Trandafirii

Se făcea că eram în SW (ce imensă bucurie) și ne luptam cu un club care de obicei e foarte puternic. În vis presupușii ne ajungeau din urmă și nu ne permiteam să pierdem primul loc, fiindcă ar fi însemnat să pierdem o șansă la divizia de aur. Pe LINE, Chie și Alee se tot stresau și dădeau anunțuri cu fiecare oră care trecea. Cumva, chiar și oamenii care erau în afara clubului au reușit să ajute cu puncte. În vis am reușit să învingem clubul după o noapte albă. Diferența dintre noi era mică. (Meanwhile, în realitate am fost la vreo 7 milioane de ei). Schimbându-se cadrul, îmi zisese psiholoaga că urma să merg la ceva nuntă. Aveam nevoie de pregătiri, așa că în fiecare zi veneam la ea la cabinet cu metroul ca să fiu învățată să mănânc dulciuri dintr-o gamă largă de către un stimabil domn pe care cică îl știa și mama. Stând eu frumos la masă, așteptând un rând de prăjituri, mă pomenesc pe discord, dând click pe căsuța lui Danny. Danny își schimba numele cu stil. A oscilat între Danny sim...

Se făcea că eram acasă și urma să o primesc în vizită pe Andre cu care doar ce vorbisem la telefon stând pe întuneric. Andre nu venea singură, ci împreună cu Andreea, sora Oanei și cu încă câțiva oameni pe care nu îi cunoșteam. Stând pe întuneric, aud voci, unele cunoscute, altele necunoscute din sufragerie. Sora Oanei deja venise cu tot familionul și cu un presupus iubit. Mi-am lăsat telefonul la încărcat și am plecat în întâmpinarea tuturor, aprinzând lumina din hol. Am stat în sufragerie cu Oana până a venit Andre, după care am fugit în dormitor să verific în ce stadiu era telefonul. L-am găsit spart și m-am panicat, dar am realizat rapid că era imposibil să fie al meu - trebuia să fie al surorii Oanei. Când am ieșit din dormitor încă o dată, m-am pomenit pe o plută sau ceva, șalupă, hidrobicicletă, dar foarte mare, albă, cu mobilă pe ea. Acolo mă aștepta Andre, care m-a luat să ne plimbăm și să admirăm lacul. Am lăsat telefonul spart undeva pe o noptieră (care de altfel era udă)....

Se făcea că venisem cu mama într-un fel de vacanță într-un oraș care practic era o combinație între Cluj și București. Am venit cu trenul, dar nu prea, pentru că pot jura că la un moment dat se făcuse trenul autobuz și apoi autocar ://. Am nimerit undeva la o impozantă casă de vacanță în care te puteai relaxa și învăța în același timp. Spre surprinderea mea, câțiva dintre colegii mei erau și ei acolo. Seara, am avut chiar ocazia să particip la o lecție de japoneză după multă vreme, deși jur că pauzele dintre cursuri s-au simțit de două ori mai lungi. Stăteam undeva în a patra bancă cu Sabina, iar în fața noastră era  Antonia cu nu mai știu cine și vorbeam în continuu. Schimbare de cadru pe Kuroshitsuji, unde Grell era chiar și mai obsedat de săracul Sebastian. Am văzut un AU în care Madam Red se plimba pe străzi la 2 noaptea râzând suspicios de malefic. Grell nu o cunoștea. A început să vorbească despre cum o să o omoare și cât de multă plăcere o să resimtă din asta. Am revenit ...

Se făcea că eram colegă de facultate cu Vancea, prietenul Andreei. Deși el era în Cluj și eu în București, ne mai întâlneam din când în când la subsolul facultății mele să ne luăm câte o cafea. Eu îmi luasem liber un an de la școală și când m-am decis să mă întorc, cică începuse deja sesiunea. Eram stresată în legătură cu colegii pe care nu îi cunoșteam și vorbeam mereu la telefon cu Andreea despre asta. Și cu Vancea vorbeam, dar doar când mă punea mama. Într-o oarecare bună zi care în vis era 15 septembrie (deși repet, începuse sesiunea de iarnă), m-am trezit cu gândul să mă duc la facultate să îmi salut profesorii la balul de absolvire. Singura problemă era că... stătea să plouă. Ploaie de-aia cu grindină și descărcări electrice cum îmi place mie (vezi să nu). M-am dus să țip la mama că eu nu mă duc nici plătită la facultate pe vremea asta, dar ea a crezut că nu voiam la facultate pentru că nu puteam să mă îmbrac singură, așa că mi-a adus un majordom =)))))))))))). După ce m-am îm...

Într-un cadru fugitiv la începutul visului mă găseam cu mama undeva în centru la cumpărături. Voiam să cumpărăm hârtie igienică sau ceva. Ne-am sfătuit minute bune în privința hârtiei și am luat în sfârșit una care deși nu era ca a noastră de acasă, ne aducea aminte de ea. A venit la un moment dat și o doamnă bătrână să ne întrebe unde era nu știu ce stație. Mama i-a zis, eu eram pierdută în spațiu. S-a schimbat cadrul. Eram la școală și eram la ora de japoneză. Unii dintre noi cică nu aveau note și pentru notă trebuia să traducem un fragment din domeniul dreptului la care mă uitasem în urmă cu câteva minute când primisem foile și nu îmi plăcuse deloc. Eu stăteam undeva în banca din spate cu Antonia și încă un tip pe care îl știu din generală, Marian. În timp ce mă ascundeam acolo, că doamne ferește să fac contact vizual cu profa, aud că mă număram printre cei fără notă. Am făcut crize pe interior. Ne-a lăsat profa în pauză, timp în care eu am reușit să traduc pe caiet... 2 propoziții...

Se făcea că urma ceva petrecere pe care Antonia și Gabi o plănuiseră de mult timp împreună. Petrecerea urma să se desfășoare la un hotel din apropierea facultății și abia așteptam să merg. Antonia mi-a spus că se chinuiseră la organizare atat ASLS-ul cât și Cărtureștiul. Și Gabi a făcut câteva comentarii, dar nu sunt sigură că am fost atentă. Mă preocupa faptul că stătea să plouă și era cerul negru. I-am luat în brațe pe cei doi și am zis că vreau să mergem undeva, numai să nu stăm în ploaie. Schimbare de cadru; mă duceam la RMN. Chestia e că nu prea semăna cu România. Eram în centru undeva. În timp ce stăteam să aștept să se oprească masinile ca să pot să trec strada să ajung la RMN, a apărut de nicăieri Jaklin cu care am început să vorbesc despre cum ea urma să facă check-in la un hotel la care mai fusese o dată și abia aștepta. Am trecut în fugă strada, mă și mir că nu m-a călcat unu' cu autobuzul. Am intrat într-o clădire care am realizat că nu era hotel, era un spital, iar Ja...

Se făcea că urma balul de absolvire și pregătirile erau în toi. Colegii vorbeau în continuu pe grup despre persoanele pe care urmau să le invite la ceremonia care avea să se desfășoare în sala de sport de la facultate. Aveai dreptul să inviți două persoane și eu chiar nu știam cu cine să vin, pentru că toți prietenii mei meritau un loc la bal. Am făcut un grup de whatsapp și i-am băgat pe toți cei care erau interesați de balul meu. Printre ei se numărau Angela, Antonia, Camelia, Ana Francu, Andre, Iulia, Jaklin, Oana și alții câțiva. Grupul părea a fi super mare când l-am făcut. Spre surprinderea mea, am primit seen și la faptul că am creat grupul și nimănui nu părea să îi pese la început de el. Cel mai mult m-a durut când mi-a dat cu seen Angela și îmi și imaginam cum mă mustră, chiar dacă nu îmi scria nimic. Apoi am realizat de unde provenea tratamentul cu tăcere - nu eu eram cea care urma să absolve, ci toți colegii mei de la facultate. Eu ar fi trebuit să fiu cea invitată, nu avea...

Se făcea că se împlineau, vezi doamne, 7 ani de când începusem să scriu vise. În tot acest timp reușisem să strâng undeva la 14 volume și am fost mândră când d-na Focșeneanu m-a scos în fața clasei să vorbesc despre ce însemna experiența viselor pentru mine. Le-am arătat tuturor blogul meu complet neprofesional și, pe baza lui, am ținut un discurs emoționant care cred că a durat vreo 2 ore, dar nu știu sigur. Printre cei prezenți la facultate atunci se aflau studenții din anul 2 de la japoneză și restanțierii din anul 3. Începusem să le zic tuturor care au fost visele cu care a început totul și eram foarte mândră. S-a schimbat apoi brusc cadrul și m-am trezit acasă alături de Nichita, Mara, Gabi, Dorian din liceu și Camelia. Plănuiam împreună o excursie de zile mari și ajunsesem la tema bagajelor. Nu știu cum, dar ajunsese Dorian să ne spună că el trebuia să se trezească la 6 și am crezut că era nevoie să facem și noi la fel, după care eu  am început să îmi imaginez o scenă ciudat...

Se făcea că urma ceva competiție pentru mama. Respectiva competiție avea loc în 3 orașe diferite: București, Cluj și Londra. Cât am fost în Londra, nu s-a întâmplat nimic special, dar când am ajuns în București din Londra CU METROUL, am avut surpriza plăcută să mă întâlnesc la metrou cu Andreea, care tocmai venise și ea din Anglia în urmă cu câteva zile. Am început să vorbim și am adus-o cu metroul la mine acasă, unde era un glorios șantier și moloz cât vedeai cu ochii. Imediat cum am ajuns, Andreea a început să se uite prin casă și să complimenteze șantierul de parcă ar fi fost cea mai frumoasă casă existentă. Mi se pare că la un moment dat au venit niște zidari acoperiți din cap până în picioare de var și se tot plimbau prin casă. Am stat puțin la taclale cu Andreea, după care am ieșit să ne plimbăm cu metroul din nou. Era o adevărată plăcere să vorbesc cu Andreea despre câți followeri a făcut în ultima săptămână pe instagram și câte like-uri avea. Îmi zicea că o să mai pună câteva...

Se făcea că fusesem răcită și stătusem în pat cu febră și toate cele, timp în care mă atașasem mai mult de Chris și îi ceream sfaturi cu privire la ceea ce scriam... și ea săraca se chinuia sa nu-mi zică 'vai de capul tău' pentru că scriam numai chestii penibile. Cred că i-am vorbit și de relația mea din trecut cu o altă tipă, că știu că mesajul era destul de lung. Nu știu cum se face că într-o zi, m-am împrietenit cu altă fată care îmi aducea aminte de Chris, doar că era româncă. Eram colege de facultate. Și după timp, după ce am vorbit cu Andre la telefon într-o seară despre Bakugo și alte nebunii în primcipiu, eu și prietena de la facultate am zis să ieșim din casă cu ocazia însănătoșirii mele. Noi setasem o rută pentru călătoriile noastre, dar de data asta, nu știu cum, am ajuns într-un bloc de bogătani unde se zvonea că trăiau o lesbiană convinsă și un gay la fel de convins. Bineînțeles că în majoritatea timpului se ducea fiecare la harem. Și intrând noi așa frumos în sca...

Se făcea că fusesem cu mama și cu niște profesori și alții într-o excursie prin București. Au mai participat și nașii și niște prietene de-ale mamei care în final s-au certat cu ea din varii motive. Pe toată perioada excursiei eu m-am jucat pe Ikemen Revolution - am făcut questuri, cum ar fi, am prins bufnițe, am găsit nu știu ce melodii, am vizitat obiective dubioase și multe alte prostii. Când a fost să plecăm înapoi acasă, eram puțin tristă că nu mai putusem să joc și se terminase eventul cu questurile. Nu am mai reușit să mă ating de ultimele 2 quest-uri pentru că nu avusesem bani cu care să plătesc pentru ele. Asta e, nu mai puteam face nimic. Ne-am urcat într-un autocar care urma să ne oprească pe fiecare la noi acasă când ajungeam. Eu plănuiam să înregistrez toată călătoria pe video, așa  că mi-am luat tableta. Nu știu ce i-am făcut mai exact, dar mi-am dat într-un târziu seama că nu înregistrasem nimic. Atât prietenii mamei și copilul lor cât și nașa, nașul și copilul lor...

Se făcea că eram la facultate, numai că nu arăta ca facultatea. Arăta ca un circ și avea holuri dubioase. La începutul visului vorbisem cu mama să mergem împreună la un spectacol de circ ca să îmi iau cărți de joc de acolo. Ajunse deci la facultatea circ, după ce am luat-o pe un drum de care nici măcar nu știu în viața reală, am fost martore la un spectacol de zile mari. Am vorbit și cu Andre la telefon despre cât de bun fusese spectacolul. Andre era în timpul sesiunii, dar nu au fost probleme. După un timp, m-am separat forțat de mama, care nu știu unde a ajuns. Eu am fost prinsă de către unul dintre performerii de la circ și adusă în fața unei piscine enorme care, privită de sus, părea să fie umplută cu mingi de plastic colorate. Pe măsură ce coborai, observai însă că nu asta era realitatea; enormul bazin în care ajunseseră să înoate mai mulți spectatori era plin cu animale feroce și nici apa nu arăta prea bine. Am înghițit în sec atunci când James din Echipa Rachetă - performer-ul...

La începutul visului se făcea că ploua și trebuia să plec împreună cu mama și cu încă cineva până la Piața Unirii - cred. Sau Obor. Așadar, am mers pe jos până la metrou și am coborât ca să așteptăm minunea. Totul a decurs perfect normal cu primele 2 metrouri schimbate. Însă, când am luat metroul care ajungea la Obor, am observat cu stupoare că deși se presupunea că eram sub pământ, trenul nu avea tunel în care să intre. Am mers din greșeală o stație în plus și când am coborat, dându-ne seama de greșeală, am făcut cale întoarsă spre un alt tren care dădea să plece din stație. Mama tipa disperată la mine "Hai, hai, urcă!", dar s-au închis ușile fix când am vrut să pun piciorul în vagon. Ce era de făcut? Profitând de faptul că nu exista tunel, am urmărit cu privirea metroul care începuse să se învârtă prin subteran și m-am luat după el, fugind printre oameni ca disperata până s-a oprit. Nu știu exact cum am reușit să țin pasul, că eu în realitate nu pot urmări nici troleul. C...