Se făcea că mersesem la baie undeva la 6 dimineața. Deschizând ușor ușa și aprinzând lumina, m-am pomenit față în față cu un cameleon care cobora pe faianță din gura de aerisire. Era maroniu ca scoarța de copac pe faianța aproape albă. S-a uitat puțin la mine, probabil la fel de șocat de prezența mea cum eram eu de a lui. Apoi a coborât puțin, până în dreptul ușii parțial deschise, punându-și un picior exact acolo unde trebuia să se închidă ușa. "Ia-ți piciorul, nu vreau să te lovesc," i-am spus, dar evident că nu m-a înțeles. A mai coborât puțin pe faianță, apoi a dat buzna afară din baie, fugind pe covorul din hol direct în spatele mașinii de spălat. A venit și mama într-un suflet, auzind zgomotele neobișnuite. Am stat amândouă aplecate, așteptând să auzim vreo mișcare din partea vietății din spatele mașinii de spălat. M-am gândit că ar putea să plece pe conductă, dar aveam în mine și teama că ar putea să roadă cablurile de la mașina de spălat, sau chiar mașina, că nu știam la ce să mă aștept de la o reptilă. Cu toate fricile noastre, cu toate că am insinuat că va trebui să tragem mașina de spălat ca să scoatem cameleonul de unde se băgase, vietatea nu a mai mișcat până la schimbarea cadrului.
Am ajuns apoi la metrou cu mama. Mama și-a folosit cartela
și pentru mine, dar nu mi-a lăsat-o după ce a venit metroul și m-am urcat. M-am
uitat la ea lung până când s-au închis ușile și a plecat metroul din stație și
am văzut-o plecând în direcția opusă, spre scările rulante.
Trebuia să ajung cu metroul până la Piața Victoriei. Pe
toată perioada călătoriei am fost crispată, de teama că ar putea să mă prindă
controlorii fără cartela rămasă la mama. Și am avut dreptate să mă tem. Am
coborât la Victoriei, după ce am evitat cu succes singurul controlor văzut
vreodată la metrou, apoi mi-am cumpărat cartelă, ca să fiu sigură că nu mai
trec a doua oară prin aceeași experiență. Nu știu dacă mi-am cumpărat-o de la
gheretă sau dacă am luat-o de la mama, care venise cu un alt metrou, dar m-am
și urcat în următorul metrou, ca să ajung mai întâi la Piața Romană, apoi la
Universitate.
Ăsta era planul, dar am reușit cumva, în neatenția mea, să
trec și de Romană și de Universitate și să ajung într-o stație complet
necunoscută de pe magistrala 1 (deși în realitate eram pe M2). Efectiv nu mai
auzisem de ea în viața viețișoarelor mele.
Când am coborât din metrou mi-am spus "lasă, că așa cum
am venit mă și întorc, uite acolo peronul, mă duc să aștept metroul-"
Metroul în cealaltă direcție nu ajungea acolo. Pentru că
acolo nu era un peron, era un amfiteatru cu bănci cât cuprinde, așezate în
semicerc, rafturi cu cărți, o tablă pe care scria profesoara... Pentru câteva
secunde nu am fost sigură ce să fac, așa că m-am uitat lung spre profesoară,
deși mai multe perechi de ochi se îndreptaseră spre mine. "Okay," mă
gândeam. "Dacă aici e un amfiteatru, unde mama naibii e peronul spre
casă?"
Am avut parte de un cadru fugitiv chiar în amfiteatrul
subteran. Ajunsesem într-un episod nou din D Gray Man, unul cu Nea și Allen din
trecut. Când Allen a apărut în prim plan, mi-a sărit inima de șoc. Știam că era
roșcat, dar în niciun caz nu mi-l imaginasem atât de roșcat. Semăna mai mult cu
Mei Terumi din Naruto. Din primele lui cuvinte am observat că i se adresa lui Nea
cu apelativul "domnule". Asta pentru că era de fapt discipolul lui
Nea și al lui Cross, și un savant printre sutele de savanți care testau
inocența și materia întunecată.
Această revelație nu m-a încântat câtuși de puțin. Plângeam
pe interior la gândul că... pe bune? Adică eu scrisesem atâtea fanfic-uri cu
Nea și Allen doar ca să aflu că relația dintre ei nu avea nimic romantic, ori
platonic? Că era doar o relație comună dintre un profesor și un student, fără
sare sau piper, iar în cazul de față profesorul era Nea?
Am fost trasă de pe peronul amfiteatru de către doamna
profesoară de mai devreme, care s-a oferit să îmi arate drumul până la peronul
unde venea de fapt metroul spre casă. Ba chiar s-a urcat cu mine în metrou la
sosirea acestuia. Privind către ușile care se închideau, am strigat în gura
mare: "Stațiile de după Romană-Universitate sunt de căcat!!"
"Sau stațiile dintre Romană și Universitate", a
menționat doamna, râzând.
"Și alea!" am confirmat, apoi visul s-a încheiat
brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Anime / Manga: D.Gray-Man, Naruto - mențiune
Personaje anime: Past!Allen, Nea D. Campbell, Cross Marian -
menționat (D.Gray-Man), Terumi Mei - menționată (Naruto)
Comentarii
Trimiteți un comentariu