20-22: Prieteni necuvântători

Se făcea că mă plimbam cu mama pe la Unirii. Tocmai treceam pe lângă Dâmbovița când am văzut două pisici, una ginger și alta gri vărgată. Păreau foarte jucăușe. Pe când mama s-a aplecat să se joace cu una dintre pisici, a trecut pe lângă noi o doamnă. A râs politicos și ne-a întrebat dacă nu cumva puteam să luăm pisicile acasă, să avem grijă de ele. Fusese pus un anunț câțiva stâlpi mai încolo, pisicile își căutau stăpân, dar nimeni nu venise să le ia și trecuseră deja vreo două săptămâni.

M-am simțit vinovată că nu puteam să iau pisicile, dar, după cum spunea și mama, nu aveam posibilitatea să ținem animale de companie din cauza situației de acasă. "Aaah, am înțeles," ne-a spus doamna, puțin dezamăgită pentru că văzuse cât de mult se atașaseră pisicile de noi, deși nu ne știau decât de 5 minute. Cât timp mama și doamna au vorbit despre ce pățiseră micile pufoșenii, m-am aplecat către ele să văd dacă mă lasă să le mângâi. Aveam în minte că nu știam cum să mângâi pisici, sau orice alt animal, după câteva experiențe eșuate din realitate. Dar, spre norocul meu, pisicile s-au bucurat din plin de atenția primită și s-au trântit imediat pe iarbă cu burtica la vedere, așteptând să vadă ce aveam de gând. Cea mai prietenoasă era pisica ginger. Mi-a mieunat și s-a alintat pe mâna mea când am încercat să o mai mângâi puțin pe cap. Apoi, când am prins curaj să o ating pe burtica albă, aproape că mi s-a afundat mâna în puf, deși la prima vedere nu părea ca felina să aibă părul lung. Cealaltă pisică voia să înceapă aparent o conversație cu mama, pentru că am auzit-o și pe ea mieunând. Atât mama cât și doamna care se uita zâmbind către noi și cele două pisici s-au topit de drăgălășenie. Ne-a povestit că le aducea mereu mâncare și că le pusese și o cutie ceva mai încolo, ca să se adăpostească de frig noaptea. În vis auzisem în treacăt cum le chema pe pisici, dar am uitat cu desăvârșire. Tot ce știam era că erau pufoase și iubitoare și că mi-au dat pupici pe mana cu care le-am mângâiat după ce doamna s-a despărțit de noi. Ne-am ridicat și noi într-un târziu, vrând să plecăm, dar pisicile se țineau ca scaiul după noi cu codițele ridicate și mieunând. Mama a încercat să le spună că nu puteam să le luăm cu noi, dar nu a fost chip să le facă să înțeleagă, așa că s-a aplecat încă o dată să le mângâie. I-am urmat exemplul până la încheierea visului.

 

Cuprinsul visului 

Personaje (reale): mama