La începutul visului se făcea că eram cu Oana în mașină. Îi spuneam că din cauza mai multor factori îmi era frică de ideea de a rămâne însărcinată. Am ținut să subliniez că nu credeam să se întâmple vreodată să găsesc pe cineva cu care să vreau să rămân însărcinată. Nu am rămas totuși complet refractară și am adăugat că dacă prin absurd persoana potrivită va fi ajuns totuși în viața mea la un moment dat, probabil că rodul iubirii noastre ar fi fost în zodia scorpionului.
După o schimbare de cadru am ajuns la facultate. Eram
înconjurată de foști colegi și prieteni. Desigur, Oana se număra și ea printre
persoanele alături de care îmi petreceam majoritatea timpului, împreună cu
Andre, prietenă din Bistrița. Mai erau cu mine și colegi din facultate, dintre
care s-au făcut remarcați Georgiana, Camelia și Nichita. Ultimul adaos la grup
îl reprezentau doi foști colegi din liceu, Lascu Alexandru și George Gromic.
Mereu vorbeam cu ei. Câteodată se mai spărgea gașca atunci când lipsea câte
unul de la cursuri, dar în principiu stăteam împreună la cursuri și mergeam tot
împreună la cantină, în pauza de masă.
La cantină ne întâlneam adesea cu personaje din Fairy Tail.
Lucy, Erza, Natsu, Gray, Levy, Gajeel și Juvia erau mai mereu așezați la mesele
din vecinătatea noastră.
La un moment dat am scos telefonul din buzunar, vrând să le
arăt tuturor noul meu widget pentru Snapchat. Widget-ul îmi arăta cei mai buni
prieteni de pe aplicație. Aveam 7 cei mai buni prieteni iar băieții erau în
prim-plan. Îmi plăcea cum își făcuse George avatarul. Le-am mărturisit tuturor
că mi se părea ciudat ca widget-ul să arate încă avatarele în 2d, dat fiind
faptul că toată aplicația ajunsese să fie 3d. Dar nu mă deranja, sincer.
Grafica 2d îmi aducea aminte de primii ani petrecuți pe aplicație.
S-a schimbat parțial cadrul. M-am pomenit în aceeași sală de
mese, lângă un perete într-o îmbulzeală teribilă, sufocată de panică. Apăruse
de nicăieri un nebun mascat. Avea în mână un pistol cu laser (sau oare era
mitralieră? În orice caz, părea prea mare să fie un pistol) și începuse să
tragă în toate fetele prezente. Un râs psihopat traversa încăperea ori de câte
ori se întâmpla ca arma cu laser să își atingă ținta. Eram înconjurată de
personaje din Fairy Tail. Le aveam lângă mine pe Lucy, Erza și Levy. Nu știu
unde erau Oana, Andre și restul, probabil erau absente, dar m-am bucurat că nu
erau nevoite să treacă prin așa momente. M-am întors cu spatele spre
mitralieră. Nebunul voia să lase fetele însărcinate pe căi nenaturale. Credeam
că arma trebuia să nimească pântecul ca să aibă efect - așa ar fi fost logic.
M-am gândit că dacă nu avea cum să tragă în pântec eram în siguranță. Încă o
dată, am resimțit frica, groaza că aș putea rămâne însărcinată, știind că eram
incapabilă să țin sarcina fără să ajung doamne iartă-mă la urgențe.
"Ia să vedem, cine mai rămâne însărcinată, cine mai
primește copil??" Tonul bolnav și pițigăiat al nebunului m-a cutremurat.
Privind în jur, am observat că sala se golise între timp. Multe dintre fetele
care fuseseră nimerite de arma cu laser fugiseră afară, probabil ca să cheme pe
cineva. Am închis ochii. Eram crispată din cap până în picioare și mă rugam să
nu tragă cu nenorocitul ăla de laser și în mine.
Apoi, cadrul s-a schimbat din nou, tot parțial. M-am găsit
tot în sala de mese, stând la rând în fața unor bănci la care erau așezați
profesori, printre care și diriginta mea din liceu. Fusese convocată o ședință
extraordinară la nivel de facultate, ca să se stabilească câte dintre fetele
prezente în sală la momentul accidentului rămăseseră însărcinate. Eu nu
simțisem nimic special, cum ar fi vreo greutate sau ceva, dar mi se părea că
îmi arăta burta puțin ciudat. Și pielea se simțea diferit la atingere. În fața
mea la rând era Lucy, lângă care veniseră Natsu și Gray. Și pe Lucy o nimerise
laserul, așa că acum urma să primească o dată estimativă la care ar fi putut
naște, urmată de data nunții. Cu acestea avea să meargă la medicul de familie
care urma să îi scrie o trimitere către doctorul care în final se va fi ocupat
de naștere. Am zâmbit când i-am văzut pe Natsu și Lucy îmbrățișați. Natsu nu se
simțea nici el pregătit pentru o responsabilitate atât de mare cum era viața de
tată, dar îi promisese lui Lucy că îi va fi mereu alături.
Am ajuns în sfârșit față în față cu profesoarele. "Nașterea
pe 24 și nunta pe 25 octombrie?" m-au întrebat sec. Am dat din cap și am
răspuns afirmativ, de vreme ce tot aruncam priviri către Natsu și Lucy, deși nu
eram sigură de absolut nimic. Fusesem pusă în fața faptului împlinit - eram
însărcinată iar copilul avea nevoie de o familie întreagă. Eu nu aveam o
jumătate alături de care să îmi petrec viața...
Încă o dată, s-a schimbat cadrul. Am ajuns în același loc,
la cantina facultății. Eram fericită să îmi revăd prietenii, fericită că erau
toți bine, dar stresată și șocată de întreaga situație. Trecuse abia o zi de
când mă nimerise laserul și rămăsesem însărcinată fără voia mea, dar se simțea
de parcă fusese o săptămână. Burta mea arăta și se simțea și mai ciudat. O
țineam mereu din partea de jos, unde pielea începuse într-un fel să atârne. Nu
am știut cum să le cer sfaturi prietenilor mei. Pe când vorbeam unii cu alții
fără vreun scop, Andre a vrut să își spună și ea oful. Era ceva legat de muncă.
În mod ciudat, vorbea și scria în același timp ceea ce spunea pe grupul nostru
de pe Snapchat. Astfel, toți o susțineam, atât verbal cât și prin reacții la
mesajele de pe grup.
Am observat între timp că widget-ul meu Snapchat devenise și
el 3d, iar avatarele prietenilor arătau aproape ca pozele din realitate făcute
png. Spre deosebire de versiunile 2d, cele 3d arătau înghesuite în widget, dar
am putut cumva să trag de avatare și să le aranjez mai bine.
Când în sfârșit am ieșit din facultate, peisajul care m-a
întâmpinat a fost identic cu cel de pe acoperișul de la Mega Mall. Eram doar cu
Oana, pe care am auzit-o spunând pe un ton aproape panicat: "Eee, Oano,
vrei să ieși, nu poți să ieși! Pa pa mall-uri, că femeia ta e
însărcinată!" Oana avea de gând să stea mai mult acasă cu mine pe perioada
următoarelor 9 luni și să mă ajute cu ce nu voi mai fi putut face de una
singură.
După încă o schimbare de cadru am ajuns acasă, unde chiar nu
am știut cum să îi spun mamei că rămăsesem însărcinată. Spre
"norocul" meu, burta mea m-a scutit de conversația inconfortabilă,
ajutând-o pe mama să își dea seama de situație. Îmi era teamă - i-am spus asta
și ei. Acum era cum era, (deja cât se poate de incomod, simțeam că atârn,) dar
nu era atât de rău cum știam că avea să fie în lunile următoare. Am discutat cu
mama despre posibilitatea unui avort. Am întrebat-o cum s-ar proceda și în ce
perioadă, dacă s-ar supăra pe mine, cum aveam să mă simt după. Pe parcursul
conversației noastre mi-am dat seama însă că nu voiam să avortez fărâma de
viață care era în interiorul meu, că de fapt toată teama se rezuma la condiția
mea. Mi-aș fi dorit ca problemele mele de sănătate să nu fie acolo, ca să îi
pot oferi copilului ce era mai bun, în loc să mă gândesc că trebuie să scap de
el.
Apoi i-am mărturisit mamei că mă îngrijoram deja cu privire
la ziua în care voi fi intrat în travaliu. Fusesem cu o zi înainte la spital să
îmi dea doctorul un bilet de trimitere specific pentru 24 octombrie. Avea pe el
o tonă de scris de doctor și data cu pricina, urmată de două majuscule, TR.
Dar, m-am întrebat, de unde se știa sigur că atunci va fi să nasc? Cum se putea
decide asta atât de devreme? Dacă se întâmpla să intru în travaliu înainte de
termen? Îmi era frică să nu ajung să mor în casă cu copilul în burtă.
"Cezariană. Sigur fac cezariană," am gândit, după
mai multe scenarii morbide în care nu voi fi fost în stare să scot copilul din
mine pe cale normală.
Puțin mai târziu am decis să mă pun la somn, dar nu înainte
să mă uit la un video de-al lui Diddl pe Youtube. O urmăream de ceva vreme pe
Tiktok și descoperisem recent că posta și pe Youtube. În videoul pe care l-am
văzut, Diddl era și ea în pat, la fel ca mine, cu lumina stinsă. Citea la
lumina lanternei alături de prietenii ei necuvântători. Toți stăteau ghemuiți
lângă ea, câini și pisici deopotrivă. În timp ce citea, Diddl era și live pe
Tiktok. La un moment dat și-a pierdut cățelușul pe sub pătură - un pui de
Golden Retriever sau Labrador - și începuse să îl strige.
După cum mă obișnuisem în ultimele luni, dormeam exclusiv pe
burtă. Astfel, când videoul lui Diddl s-a apropiat de sfârșit, m-am întors pe
burtă, reluându-mi poziția de odihnă cu cel mai mic risc pentru problema mea de
sănătate. Pentru prima dată, am realizat cât era de incomod de fapt. Oare așa avea să fie
până la final? m-am întrebat. Nu mă durea neapărat, dar simțeam că strivesc
ceva ce nu trebuie strivit, că omor o parte din mine care nu trebuie să moară.
M-am ridicat și am încercat din nou să mă întorc, măcar pe o parte, punând
videoul lui Diddl pe pauză.
Cu gândul la mica ființă pe care voiam cu orice preț să o
țin în viață, mi-am imaginat cum îmi vor fi apărut instinctele materne după
naștere. Erau ceva ce voiam să simt. Apoi, prinsă tot într-un labirint de
gânduri la ore târzii, m-a lovit realizarea. Se întâmplase exact așa cum îi
spusesem și Oanei, urma să am un scorpion ca și copil. "Cum s-au aliniat
astrele," am gândit. "Ironic."
M-am pomenit cu nevoia de a-i scrie lui Danny, care e și el
scorpion, din noiembrie. Voiam să îi povestesc despre experiența avută. Mi-am
început mesajul astfel: "Boss. Fii atent. O să am un copil și o să fie
scorpion, în octombrie"
Visul s-a întrerupt brusc.
*M-am trezit din visul ăsta cu gândul "Bine că a fost
doar un vis". Apoi nu m-am putut abține și i-am făcut astrograma copilului
cu data și ora din vis și am citit puțin. Suflețelul ăsta mic nici măcar nu există, dar i-aș da și luna de pe cer
dacă mi-ar cere-o 😭🤧
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana, Andre (prietene foarte apropiate),
Georgiana, Camelia, Nichita (prieteni din facultate), George Gromic, Lascu
(colegi din liceu), d-na Zamfir (diriginta din liceu), mama, Diddl (creatoare
de conținut de pe Tiktok)
Anime / Manga: Fairy Tail
Personaje anime: Lucy Heartfilia, Erza Scarlet, Natsu
Dragneel, Gray Fullbuster, Levy McGarden, Gajeel Redfox, Juvia Lockser
Comentarii
Trimiteți un comentariu