Se făcea că eram într-un fel de templu egiptean, unde locuia un băiat împreună cu fratele lui semi-handicapat. În patru camere diferite din templu se găseau patru aparate în genul jocurilor gacha.
Într-o zi, cei doi au fost vizitați de cel mai bun prieten
al băiatului. Acesta s-a bucurat de prezența prietenului lui din copilărie la
templu, îndemnându-și fratele să vină să se distreze alături de ei. Au
străbătut împreună fiecare cotlon al templului făcând glume și râzând copios,
apoi băiatul i-a povestit prietenului său că fratele lui urma să moară în
foarte puțin timp. În miezul jocurilor și al conversațiilor, au reușit cumva să
se separe unii de alții și au început să se strige în disperare. Băiatului îi
era teamă de ideea că moartea ar putea să îi răpească fratele chiar atunci,
când nu puteau fi unul lângă celălalt.
Într-un final s-au găsit și au continuat poveștile. Și-au
amintit împreună de vremurile în care erau copii și credeau că au toată viața
înainte, fără de griji. Nici acum nu erau cine știe ce bătrâni, dar erau tineri
adulți cu traume. Aparent, fratele băiatului se îmbolnăvise la vârsta de 15
ani. Tot de atunci îi căzuse tot părul și i se albise și cojise pielea, ceea ce
îl făcea să aibă o asemănare izbitoare cu Apocryphos din D Gray Man. Atunci când
aflase se boala fratelui lui, băiatul încercase să își ia zilele.
Din vorbă în vorbă, cei trei au ajuns în primele camere cu gacha. Deși sistemul gacha era ceva modern, în mod paradoxal camerele erau în totalitate construite din piatră. În prima cameră era un gacha cu obiecte comune, printre care pantofi, mănuși, șepci, căciuli. În a doua era unul cu rochii și / sau bluze, fuste.
La un moment dat, celor 3 băieți li s-a alăturat
și o fată care era aparent iubita unuia dintre ei, cu care acesta urma să
se căsătorească. Fata a răsărit de nicăieri și i-a însoțit pe restul în
călătoria lor prin templu.
În a treia cameră au dat peste un gacha haine de băieți iar
în ultima era un gacha cu obiecte rare, dar nimeni nu ajungea să îl joace
fiindcă era mult prea scump. Cei patru prieteni au povestit pe îndelete cauzele
bolii incurabile a fratelui, boală care răsărise din senin și îl forțase sa se
închidă în templu. Fata a părut foarte afectată pentru că îi cunoștea de mult
timp pe frați și nu își putea imagina ce schimbări ar produce moartea unuia
dintre ei.
În călătoria lor, cei patru au trecut și prin camere care erau
goale, urmate de altele care aveau covoare roșii așternute pe jos și măsuțe rotunde undeva într-un colț. La final de
drum au ajuns într-o presupusă "sală a tronului" care avea pereți normali, vopsiți în nuanțe de portocaliu pastel și decorați cu felinare. În sala cu pricina cei 4 prieteni au încercat să vizualizeze un viitor
în care vor fi rămas cumva împreună.
Aici a intrat o tranziție spre realitate, în urma căreia
m-am pomenit la facultate, jos la subsol, lângă sala Emerson, la cafenea. Vorbeam
cu Bogă, nu despre LEC, ci despre Cocoppa și gacha-uri. Începuse să îmi
povestească și el despre un joc pe care și-l cumpărase recent și îl jucase împreună
cu fratele lui, apoi a ajuns cumva să îmi povestească lucruri tipice lui,
istorii cu temple și dumnezei și oameni care voiau să vină să se roage la
dumnezei. Având o fascinație în special cu zeii egipteni, l-am ascultat cu
atenție pe Bogă și i-am mai înflorit și eu povestea. Apoi i-am spus că mă
uitasem de când eram mică la toate episoadele din Tutenstein si mi-a venit în
minte reclama de pe Cartoon Network cu el.
Am ajuns cumva împreună cu Bogă la templul de mai devreme și am început să îi explic cum stătea treaba cu gacha-urile. De vreme ce el era de părere că dacă tot erai la templu trebuia să te rogi ca să poți să dai la gacha, eu gândeam puțin altfel și spuneam că a da sau a nu da la gacha depindea de nivelul quest-urilor din market de pe Cocoppa la care ajungea grupul din care făceai parte. Astfel, am jucat cu Bogă la primul gacha, la al doilea, la al treilea...
Ceva din ce mi-a spus Bogă pe când învârteam la gacha în
realitate ca să primesc haine în jocul de pe telefon mi-a amintit de o dată
când fusesem cu el într-o fereastră. Atunci, Bogă întrebase pe un ton
caracteristic: "Unde este puterea poporului?? Unde este
trans..parența??"
Ajunsă în fața ultimului gacha pe care abia așteptam să îl
învârt fiindcă se adăugaseră la el mai multe obiecte rare pe care le voiam, am
văzut că grupul meu de pe Market nu ajunsese la ultimul quest. M-am dezumflat
toată, m-am uitat la gacha, m-am uitat la Bogă și am zis: "Eh... s-a dus
și raru' meu..." și așa s-a terminat visul.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Bogă (prirten din facultate)
Desen animat: Tutenstein - mențiune
Anime / Manga: D.Gray-Man
Personaje anime: Apocryphos - menționat
Joc: Cocoppa Play
Comentarii
Trimiteți un comentariu