La începutul visului eram în sufragerie cu mama, care avea matematica întinsă pe masă și laptop-ul deschis, lucrând la exerciții pentru unul dintre elevii ei. Mama mi-a dat la un moment dat un exemplu de problemă cu o sumă Gauss sau ceva, care mi-a rămas întipărită în minte (1+4+7+11+...+n) și apoi multe alte exerciții cu adunări de numere întregi, ecuații și inegalități. Se presupune că majoritatea subiectelor pentru care mama mă sechestrase efectiv lângă ea ar fi trebuit să fie la nivelul de olimpiadă, dar după un timp, am observat că mama îmi solicita opinia și atenția pentru niște exerciții banale dintr-o culegere pentru clasa a 5-a.
S-a schimbat cadrul. Am aflat din întâmplare după ce nu mai
fusesem la facultate de vreo 2 sau 3 ani că aveam de susținut un examen la
texte. Nu mai cunoșteam pe nimeni din grupă, așa că nu prea am știut la cine să
mă duc cu sumedenia de întrebări. Într-adevăr, înainte să intru la examen (se
susținea online, nu fizic), am avut senzația că printre colegii de grupă se
regăsea Beti, una dintre fostele mele colege din 2020, ceea ce m-a făcut să
cred că aveam aceiași colegi ca atunci.
Cadrul s-a schimbat din nou și m-am pomenit într-un dormitor
în stil gotic, așezată pe un pat cu așternuturi din satin în nuanțe de mov și
negru. Pe pereți era un tapet de asemenea închis la culoare, iar ferestrele
erau acoperite de perdele din catifea. Am dat cu ochii de Gomez Addams, care
avea un vizitator - invitat special la una dintre cinele tradiționale din
fiecare weekend. Dintr-un șifonier înalt până în tavan, Gomez a scos o rochie
indigo și una neagră, amândouă ale Morticiei. Avea obiceiul ca înainte de
fiecare ospăț în familie să își aleagă cravata, papionul sau sacoul bazat pe
culoarea pe care o va fi îmbrăcat soția lui în seara respectivă. Nu avea nicio
garanție asupra faptului că Morticia avea să poarte o anumită culoare, dar de
foarte multe ori reușise să îi citească acesteia starea de spirit de-a lungul
anilor. A ales așadar rochia indigo și și-a asortat la costum o cravată cu o
culoare asemănătoare. Cei doi au dansat în salonul care ar fi trebuit să fie
bucătăria, pe lângă masa întinsă la care era așezat și musafirul.
La următoarea cină trebuia să vină și Melancholia, verișoara
Morticiei, pe care musafirul lui Gomez se arătase interesat să o cunoască.
Astfel, Gomez l-a primit din nou pe musafir în camera de mai devreme, ca să
aleagă costume potrivite pentru amândoi. De data asta Gomez a crezut că
Morticia ar fi preferat să poarte la cină o rochie albastră cu sclipici. A
ales-o în locul uneia negre și și-a pregătit imediat un papion albastru și o
batistă de pus în buzunarul sacoului, de asemenea albastră. Era o nuanță de
albastru regal. Morticia și/sau Melancholia aveau chiar un ruj în nuanța
respectivă.
După ce ambii bărbați și-au ales costumele, Gomez a coborât
în sufragerie, unde a găsit-o pe Morticia plângând. Întreaga casă arăta de
parcă stătea să cadă în jurul ei. De obicei în jurul canapelei ardeau niște
felinare. De data asta erau stinse, iar perdelele erau sfâșiate. Covorul arăta
și el pătat. Starea Morticiei l-a făcut pe Gomez să realizeze că pentru prima
dată în mulți ani făcuse alegerea greșită. Și-a smuls de la gât papionul
albastru și și-a îmbrățișat soția, vrând să o liniștească.
Motivul din spatele stării Morticiei era, aparent, o știre
de la televizor. Pe când Gomez a intrat în cameră, prezentatoarea
telejurnalului menționa viitoare reforme în sistemul de învățământ. Părea greu
de crezut că așa ceva ar fi putut să o întristeze pe Morticia în asemenea hal. Plângea de
parcă murise cineva din familie. Nu am aflat despre ce era vorba, fiindcă
peisajul s-a schimbat brusc.
În sfârșit trebuia să susțin examenul de texte. Profesoara
de la curs era chiar doamna Anițescu, pe care o mai avusesem în anul întâi.
Ne-a explicat tuturor ordinea în care aveam să intrăm la examen și apoi i-a
lăsat în meeting doar pe primii 5 studenți.
Eram programată să intru la 10:10. Deși examenul se desfășura
dimineața, în mintea mea părea să fie deja seară. Norii de afară și lumina
aprinsă din cameră nu m-au ajutat să înțeleg în ce moment al zilei mă aflam. Am
intrat la examen cu 5 minute întârziere, dar profesoara nu mi-a făcut niciun
fel de observație. Când am realizat că îmi scăpasem rândul, am intrat peste
următorul student la catalog. Profesoara a fost șocată să mă vadă. Am depănat
amintiri din primul an de facultate, apoi mi-am primit subiectele prin dictare.
Pe când ajunsesem aproape de ultimul exercițiu cu scrierea cerințelor, am
realizat că pierdusem cam jumătate de enunț pe drum. Nu auzisem bine, așa că am
rugat-o pe profesoară să repete. Pentru că vocea i se auzea brusc foarte prost
în microfon, profesoara mi-a arătat la cameră partea de enunț pe care nu o
înțelesesem. A părut de parcă mi-ar fi înmânat subiectele prin ecran. Cu ochii
mijiți, am tras o concluzie pe care am preferat să o păstrez pentru mine:
scrisul profesoarei era oribil.
Visul s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Beti (fostă colegă de facultate),
doamna Anițescu (profesoara de texte din anul 1)
Serial: Noua Familie Addams
Personaje din serial: Gomez Addams, Morticia Addams,
Melancholia Frump - menționată
Comentarii
Trimiteți un comentariu