Se făcea că urma să am un examen care dura trei zile - de vineri până duminică. Visul începe cu un amfiteatru, cu studenții așezați ca la un examen de admitere, sala plină ochi. Plutea în aer un murmur continuu pe care procesoarele supraveghetoare nu îl puteau opri. Începusem deja să rezolv subiectele și îmi era destul de greu să mă concentrez. Din când în când, după ce ne mai întorceau spatele câteva secunde ca să hașureze cadranele de pe tablă care arătau timpul rămas din examen, profesoarele mai trăgeau câte un strigăt de luptă menit să îi facă pe cei vorbăreți să tacă, însă tot ce reușeau era să îi sperie pe cei care chiar încercau să lucreze.
Mi se părea amuzant că deși aveam desenate cu creta pe tablă
3 cadrane de ceas, profesoarele ne-au spus la un moment dat că examenul dura de
fapt 5 ore, ca mai apoi să ne spună că aveam timp 3 zile să rezolvăm toate
subiectele - cu alte cuvinte, plecam acasă cu foile de examen.
S-a schimbat cadrul. Eram tot la examen, dar într-o altă
incintă, sau pe un hol destul de îngust alături de mai mulți elevi și studenți
de toate vârstele, olimpici pe municipiu și pe țară. Într-o cameră de pe partea
dreaptă închisesem o familie destul de mare de pisici. Aparent, eram în pericol
- își făcuse apariția în incintă un ucigaș în serie care trebuia oprit cu orice
preț și numai noi puteam să îl oprim, deși singurul lucru la care ne puteam
gândi era să fugim pentru viețile noastre. Pentru că holurile în sine erau
construite ciudat, într-o formă de pătrat, nu reușeam să îmi dau seama dacă
eram în avantaj sau dacă ucigașul doar se juca cu noi. Îl vedeam alergând spre
noi și fugeam de el cât ne țineau picioarele. La un moment dat cred că am fugit
prea tare, părea ca și cum am fi fugit noi după el, nu vice versa.
Îmi aduc aminte clar că am înjurat de câteva ori când am
auzit niște împușcături - deși victimele au scăpat ca prin urechile acului fără
a fi rănite. Am înjurat lângă câțiva copii, care s-au uitat la mine ca la felul
14. Privirile lor păreau să îmi spună "Ești într-o incintă cu atâția
oameni și te apuci să înjuri?"
Apogeul stresului l-a reprezentat ieșirea din camera
menționată anterior a unui pisoi alb. Chiar nu voiam să îl văd mort, așa că
m-am aruncat după el să îl prind. Micuțul și-a anunțat prezența printr-un
mieunat, apoi cadrul s-a schimbat brusc.
Cum am ieșit vineri de la examen (terminasem abia primul
subiect), am mai stat puțin cu Gabi, un prieten de la facultate. Ne-am plimbat
pe lângă facultate, pe la Universitate și Cărturești. Apoi, pe când apunea
soarele, ne-am despărțit și am plecat pe drumurile noastre înapoi spre casă.
Gabi mi-a dat ceva mai târziu un mesaj în care menționa un loc pe care nu îl
mai vizitasem de ani buni - Cereal Crunch, cred - spunându-mi că "sâmbăta
asta toate topping-urile erau la liber". Dacă până atunci părea că nu îmi
mai găseam motiv să merg la Cereal Crunch, mesajul lui Gabi a rezolvat
problema.
Desigur, când am ajuns acasă mama nu a fost prea încântată
să afle cât de puțin lucrasem din subiectele de la examen. Astfel, în
următoarele ore până să merg la culcare, m-a tot bătut la cap să mai lucrez,
acum, cât am timp, cât e informația proaspătă în cap. "De ce nu te-ai
adunat ca să lucrezi mai mult? Că subiectele nu sunt grele," mi-a spus.
După o altă schimbare de cadru, m-am pomenit în camera mea
cu un mesaj de la Kiry, care revenise în România vreme de o săptămână. Mi-a
spus că ar fi vrut să ne vedem sâmbătă sau duminică. Având în minte reducerile
de weekend de la Cereal Crunch, l-am întrebat dacă ar vrea să meargă acolo.
Apoi m-am uitat la data din calendar - 13 februarie. Spre norocul meu, Kiry
sugera să ne întâlnim chiar în perioada în care mama era plecată la muncă.
Aveam în minte ultima dată când ne întâlnisem, când fusese prezentă și mama.
Atunci simțisem din nou ce simțeam în trecut: că nu puteam să vorbesc cu el
pentru că era mama acolo. Mă întrebam dacă de data asta avea să fie diferit.
Așteptam să aflu tot ce avea să-mi spună nou despre viața lui, despre cum se
schimbase în ultimele luni.
"Bine că nu ne vedem în 14," mi-am zis, apoi visul
s-a încheiat brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Gabi (prieten din facultate), mama, Kiry
(fost elev al mamei)
Comentarii
Trimiteți un comentariu