Se făcea că eram în sesiune și tocmai trecusem cu brio de primul examen la practica limbii japoneze din 7 ianuarie. Făcusem și cursuri suplimentare la facultate pentru consolidarea și aprofundarea cunoștințelor necesare pentru susținerea examenelor și aveam lipită de șifonier o coală A3 cu calendarul sesiunii de iarnă.
Deși la vreo două-trei zile distanță aveam următorul examen,
cel la doamna Gheorghe, care se zvonea că avea să fie cel mai greu dintre toate
pentru că "acolo se vedea dacă știam cu adevărat japoneza", am decis
să mă relaxez puțin și să mă uit la anime-uri.
Am ajuns deci într-un fel de vestiar slab luminat, cu
laptop-ul deschis pe Discord și cu anime-urile în față. Unul dintre serverele D
Gray-Man pe care mă aflam devenise server comparativ între Beyblade și D
Gray-Man (pentru că de ce nu, 100% seamănă unul cu altul). Devenise dintr-odată
foarte activ și se alăturau în continuu membri noi. Imediat cum intrau pe
server începeau să trimită poze dintr-un așa-zis Beyblade și meme-uri cu D Gray
Man și Beyblade și să comenteze pe baza lor. Pe când mă uitam printre mesaje,
ușa vestiarului s-a deschis și au năvălit înăuntru presupuși membri ai
serverului. Toată lumea vorbea peste toată lumea, dar am reușit să surprind
reacțiile unor fete care erau mai aproape de mine. Vorbeau despre o poză pe
care una dintre ele o trimisese pe server, aparent un crossover între Beyblade
și D Gray Man în care Kanda și Allen erau comparați cu două personaje din
celălalt anime care nu semănau cu ei nici la aspectul fizic și nici la
comportament dacă mă întrebați. Personajul cu care era comparat Kanda, care în
D Gray Man e brunet, avea părul roșcat și coafat în stil afro, într-o grafică
de prin anii '80. Personajul cu care era comparat Allen era blond.
"Cringe yelling," am auzit-o spunând pe una dintre fete,
"dintr-odată Kanda nu mai e atractiv!"
Nu am mai fost atentă la conversația celor două. În schimb,
am realizat că aveam mesaje necitite de la Meimei pe Discord. Cred că aveam
dintr-odată Discord-ul setat la tema luminoasă, pentru că părea ca și cum
mesajele lui Meimei erau scrise pe Facebook. Când m-am uitat mai bine la data
la care fuseseră trimise, m-am simțit prost. Aproape că se împlinise o
săptămână și încă nu îi răspunsesem la niciunul dintre mesajele trimise. Am
vrut să încep să îi scriu în sfârșit un mesaj și am văzut că se alăturase și ea
serverului D Gray Man combinat cu Beyblade. Astfel, am început să o compar în
mintea mea cu o altă prietenă cu care nu mai vorbisem de ceva vreme, Akira,
deși cele două erau foarte diferite.
Vorbind cu Meimei pe care o credeam Akira, am observat că
stilul ei de scriere nu semăna de fapt cu al niciuneia dintre fete. Mi-am cerut
scuze pentru lipsa de comunicare și, deși mă așteptam ca Meimei să fie supărată
pe mine, am primit un răspuns calm. "Mă bucur că ai reușit să te
odihnești," mi-a spus.
Mai târziu, în miezul conversației cu Meimei, a năvălit pe
ușa vestiarului Akira (pe care încă o credeam Meimei). Purta niște haine foarte
ciudate, pe de-o parte în culori neon, pe de alta în culori sidefate, mesteca
gumă și vorbea în termeni specifici generației Z. Am vrut să o întreb cum se
simțea, știind că urma să avem examen în câteva zile, examen la care și ea
trebuia să se prezinte, dar nu am apucat, fiindcă s-a apucat imediat să
vorbească cu restul fetelor din vestiar despre "următorul eveniment
Genshin Impact", despre protestele din următoarele săptămâni și despre
cele mai recente desene pe care le făcuse - cu cupluri ciudate crossover din
mai multe anime-uri. Nu puteam să îmi explic cum reușea Akira să vină și la
examene (fără să fie stresată), să se și joace Genshin și altele seară de
seară, să mai meargă și la proteste și să fie activă și pe server. Ah, am uitat
să menționez desenele. De unde avea atâta timp?...
Cadrul s-a schimbat brusc și m-am pomenit la facultate, în
mijlocul ultimelor pregătiri pentru cel din urmă examen... care nu era chiar un
examen, ci un festival în cadrul căruia conta să știi japoneză în principiu. Mă
simțeam, ca să o zic pe șleau, bâtă. Atât de bâtă, încât nici nu am știut ce
partener să îmi aleg pentru examen - pentru că da, în mod ciudat, examenul se desfășura
pe grupe.
Pe când toată lumea avea deja un partener iar eu rămăsesem
singură, mi-a atras atenția un japonez de o vârstă suficient de înaintată încât
să ne fie profesor. Și el rămăsese fără partener. Urma să se ocupe cu
prepararea de sake și de aperitive cu specific japonez în cadrul festivalului.
Când am mers la el să îl întreb dacă puteam lucra împreună, japonezul mi-a
explicat într-o engleză stâlcită combinată cu japoneza cam la ce s-ar fi
așteptat de la mine în colaborarea noastră. M-a întrebat dacă puteam să mă descurc
în conversațiile simple cu clienții de la festival, de vreme ce el se va fi
ocupat de toată munca grea a preparării mâncărurilor. I-am răspuns afirmativ.
Am vorbit apoi despre "procedura căratului aperitivelor la mese". În
principiu, aveam să fiu îmbrăcată într-o ținută specific japoneză, cu geta în
picioare ca să nu stric atmosfera. Aveam să iau fiecare tăviță / farfurie
întinsă cu aperitive în parte, să o aduc în fața clientului, să salut politicos
clientul, să las farfuria jos și să fac o plecăciune la un unghi de 45° în fața
clientului înainte de a îi ura poftă bună.
După încă o schimbare de cadru am ajuns pe o uliță care
parcă era scoasă dintr-un film cu ninja. Era întuneric. De-a stânga și de-a
dreapta mea erau case de ceai luminate cu felinare în care fiecare pereche de
studenți avea să intre la examen. Eram un puhoi de oameni, atât studenți cât și
clienți. L-am găsit în șirul de oameni pe Kiry, căruia i-am mărturisit că nu
îmi mai plăceau orele cu doamna Focșeneanu spre al cărui examen mă îndreptam.
"Da' de ce zici asta?" m-a întrebat Kiry. I-am răspuns după îndelungi
încercări de a îmi pune gândurile în ordine că pur și simplu nu îmi mai plăcea
felul ei de a fi. Înainte era altfel, dar acum arăta și suna ca o persoană care
murise o dată, iar simplul fapt că nu mai avea pic de vlagă în voce îmi inspira
teamă.
Kiry a intrat în casa de ceai în care am intrat și eu. Era
primul meu client. Am observat că decorul încăperii arăta identic cu cel al
unei săli normale de clasă, doar că măsuțele erau mult mai joase și în loc de
scaune aveau perne. Bătrânul japonez și-a ocupat și el poziția și a început să
prepare aperitivele pentru Kiry, pe care mi le-a înmânat peste puțin timp. Când
i-am dus tăvița cu sushi proaspăt și altele lui Kiry, am făcut o plecăciune la
90°, nicidecum la 45° cum mă înțelesesem cu japonezul și i-am zis mândră:
"Folosesc turismu'!" Visul s-a încheiat brusc cu un zâmbet din partea
singurului meu client, la care mă uitam peste umăr.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): doamna Gheorghe și doamna Focșeneanu
(profesoare de la secția de japoneză), Meimei (prietenă apropiată din
Germania), Akira (prietenă din Elveția), Kiry (fost elev de-al mamei)
Joc: Genshin Impact - mențiune
Anime / Manga: D.Gray-Man, Beyblade - implicații
Personaje anime: Kanda Yuu, Allen Walker
Comentarii
Trimiteți un comentariu