Se făcea că urma examenul la literatură japoneză. Profesoara era încă supărată pe noi pentru lucturile aflate în iarnă.
La începutul
visului eram în laboratorul 1 după o absență îndelungată de la facultate. Doamna Focșeneanu tocmai intrase în sală și se pregătea să înceapă examenul. Ne-a chemat pe rând
în față cu fișele de lectură, pe care eu nu le aveam. Din fericire pentru mine, cumva s-a întâmplat să o cheme pe Ana Francu cu fișele înaintea mea. Am văzut astfel
că Ana avea rezumate scurte - FOARTE scurte, scrise de mână pentru fiecare carte și m-am gândit "Oare pot să fac și eu la fel?"
Așadar, am mers la profesoară ca și când aș fi
călcat pe cuțite și am întrebat-o ce și cum, însă nu am primit un răspuns care
să îmi fie cât de cât de ajutor. Între timp, m-am trezit așezată în bancă, cu doamna Focșeneanu în fața mea, punându-mi întrebări la care nici nu știam să răspund.
S-a schimbat apoi cadrul și am ajuns, cică, la cămin. Practic, eram
într-o încăpere care semăna cu camera 4 din unitatea de cazare de la Piatra Neamț, unde mergeam mai
mereu vara. Vorbeam cu Kristine despre literatură și despre cât de sătulă eram
de toate. Recunosc că mă plângeam de superficialitatea cu care alții făcuseră temele, cu care aș fi putut să le fac și eu ca să intru totuși în examen. De cealaltă parte a apelului video,
Kristine făcea yoga și îmi povestea despre facultate și despre mâncare. Aparent, un
brand favorit de-al ei încetase să își mai comercializeze produsele din cauza pandemiei, așa
că nu mai putea mânca ce-i plăcea la micul dejun, fiind nevoită să găsească un
înlocuitor. I-am făcut câteva sugestii pe care le-a acceptat imediat și a plecat
cu mașina la supermarket-ul din apropiere. Am continuat apelul video și cât
timp a fost Kristine la cumpărături. După ce și-a umplut coșul de mâncare, mi-a spus încântată că
abia așteaptă să încerce produsele noi pe care le cumpărase.
Ajunsă înapoi acasă, a desfăcut ce luase și, șoc și groază,
nu-i plăceau recomandările mele, pentru că n-aveau gustul cu care era ea obișnuită. A spus că poate o să mai meargă o dată la cumpărături mai târziu, sau o să își ce vrea de pe
internet. Mă simțeam tristă că nu fusesem în stare să îi recomand lui Kristine
ceva prezentabil.
Ne-am continuat discuția până la schimbarea cadrului, după
care m-am pomenit într-un hotel-spital. Pe holurile spitalului, am întâlnit-o pe Fukazawa-sensei.
Aparent, eram din nou bolnavă și venisem să mă interesez cu privire la închirierea unei camere. Voiam de asemenea să fac câteva teste de sânge. Profesoara, care probabil era asistentă medicală în hotelul-spital, mi-a sugerat să
aștept până în ziua următoare pentru analize și recoltări, fiindcă acum era deja trecut de 6
seara și era prea târziu. Am rămas apoi singură.
Am intrat într-o cameră de
recoltare destinată doar pacienților care sufereau de o afecțiune pe care sigur nu o aveam (ușa camerei era dată
de perete), m-am așezat pe scaun și mi-am imaginat cum mâine voi fi fost la
analize. Ținând cont de faptul că eram în spital, camera era destul de
dezordonată, iar lucrurile de pe măsuța asistentei, masă aflată în fața
scaunului pe care stăteam de altfel, erau aruncate de colo colo.
I-am dat mesaj
lui Chris, după care am sunat la cineva, ori la Kristine, ori la o colegă de
facultate și i-am spus unde ajunsesem și cum. Cred că era Kristine, fiindcă îmi
aduc aminte că s-a teleportat brusc în locul în care eram și ne-am tot plimbat
prin spital râzând și glumind. Kristine nu mai părea dezamăgită din cauza
recomandărilor mele, dar mi-a zis că încerca să mănânce cât mai natural, ca să
se mențină în formă.
La finalul visului am revenit la un peisaj similar celui din
primul cadru. Eram la facultate, în sesiunea de restanțe sau în semestrul de grație,
într-o sală cu 4-5 inși. În fața clasei, Ana Gheorghiu, o fostă colegă, făcea
prezența. M-a strigat și pe mine, iar apoi pe inșii din spatele clasei, care în
secunda 2 după ce au fost strigați au început să vorbească despre examenul pe care urma să îl dăm. Ana a
venit la mine și m-a întrebat ce mai fac, cum mă mai simt. Am povestit puțin, după care a intrat în clasă doamna Focșeneanu, mai ceva ca un polițist la interogatoriu și a început să ne asculte pe toți,
rând pe rând, din minunatele fișe de lectură.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-na Focșeneanu (profesoară de literatură
japoneză), Fukazawa-sensei (profesoară de japoneză), Ana Francu (colegă de
facultate) - menționată, Ana Gheorghiu (fostă colegă de facultate), Chris
(prietenă apropiată din Franța), Kristine (prietenă apropiată din Caraibe)
Comentarii
Trimiteți un comentariu