La începutul visului mă aflam într-un metrou slab luminat
care se îndrepta către un loc în care urma să avem curs cu Ștefanescu. Era deja
târziu, cel mai probabil trecut de 10 jumătate noaptea și eram complet singură
în vagon. Scaunele erau aranjate cumva diferit, în sensul că erau montate și
acolo unde teoretic s-ar afla ușile dintre vagoane. Eu stăteam pe unul dintre acele
scaune și, pentru că eram singură, am sunat-o pe Laura să-mi țină companie
și... să-mi spună la ce stație să cobor, pentru că nu aveam nicio idee.
Conform spuselor Laurei, trebuia să cobor la o stație care
în realitate se numește Eroilor, dar în vis avea cu totul alt nume, Tinerilor
sau ceva de genul, și era de asemenea foarte aproape de capătul liniei. Stăteam
crispată pe scaun și ascultam atent, chinuindu-mă să aud stațiile. Cum luminile
erau slabe iar unele neoane pâlpâiau, nici vorbitorul nu era într-o stare prea
grozavă. Întrerupea cuvinte și se auzea foarte încet, unele stații nici măcar
nu se înțelegeau. Laura mi-a spus că ar trebui să merg 5 stații cu respectivul
metrou, urmând să ne vedem mai apoi la ieșire. Pe măsură ce înaintam, peroanele
arătau din ce în ce mai dărăpănate, cu gropi și lumini slabe asemenea celor din
metrou.
Am auzit-o la un moment dat pe Laura spunând "vezi că
la următoarea teoretic cobori". Eram confuză, dar m-am ridicat totuși de
pe scaun și m-am îndreptat bombănind spre ușă. Când am ajuns în stație, ușile
s-au deschis, dar nu am coborât, pentru că nu am avut timp. La auzul anunțului
"Atenție, se închid ușile" - singurul care s-a auzit clar, am avut un
atac de panică, prima reacție fiind "Aoleu, am ratat stația! Ce mă fac??"
I-am cerut Laurei să vină după mine dacă nu găsesc metroul de întoarcere, dar
până să îi aud raspunsul, s-a întrerupt apelul și s-a și schimbat cadrul.
M-am pomenit într-un autobuz, întunecat de asemenea,
împreună cu mai mulți oameni. La un moment dat, de pe un scaun s-a ridicat un
nene. S-a așezat în fața noastră și a început să ne țină o prelegere în toată
regula despre realizările lui în viață. Tipul era.... un violator "cu mare
experiență în domeniu". Ne promitea că "o să aibă mare grijă de
noi". Avea chiar și un blog de afaceri în care explica cele mai eficiente
tehnici de viol, blog pe care l-am găsit cu ajutorul persoanei de lângă mine
care avea un laptop la ea. Uitându-mă mai bine, am realizat că stăteam lângă
mama Izei, doamna Apostol, iar în fața noastră erau Raoul și Iza, doi elevi
de-ai mamei.
În timp ce ne uitam pe blogul tipului, am auzit cum chema pe
cineva la el. După gestica pe care am reusit să o surprind cu coada ochiului,
am crezut că pe mine mă chema și m-am ridicat resmemnată. Am dat zeci de mii de
cruci la ceruri când am văzut că nu pe mine mă voia și m-am așezat înapoi pe
scaun. Întreaga situație era extrem de tensionată, mai ales că mă gândeam că
probabil o să fim toți violați într-un fel sau altul.
Visul se încheie brusc când o aud pe d-na Apostol zicând
ceva de genul "Lasă, mă, că numai gura e de el, în realitate nu face
nimic!"
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Laura - prietenă de la facultate, dl
Ștefănescu - profesorul de la opțional (menționat), Iza și mama ei, Raoul
Comentarii
Trimiteți un comentariu