Cică eram la facultate și eram sătulă până peste cap.
In prima parte eram în ceva eveniment cu biserica (gen cor?
Nu știu) și urma să avem moment de sărbători. Nu eram sigură cum aveam să ajung
la biserică pentru eveniment, fiindcă afară arăta de parcă era potopu' lu' Noe,
la propriu și la figurat. Aveam casa în renovare și aparent, îmi lua foarte
mult timp să mă orientez printre piesele de mobilier împrăștiate peste tot prin
casă.
Din cauza potopului, nici cu punctualitatea la facultate nu
stăteam prea bine și făceam foarte mult pe drum, fiind nevoită să mă orientez
printre mașini și vârtejuri de apă bolborosind din canale inundate. Înainte să
plec de acasă mă gândeam mereu că aș vrea să pot să-mi bag picioarele în ea de
facultate, că îmi era mai bine să scriu când voiam și cât voiam. Îmi aminteam
cu tristețe anul care tocmai trecuse și voiam să îl retrăiesc, dar numai cu
părțile frumoase, nu și cu alea în care am mers la doctori ca să nu rezolv
nimic.
Înapoi în prezent, știu că aveam de făcut un proiect la
japoneză și eram cu Sabina în grupă; voiam să renunț la proiect pentru că nu
aveam idee ce să fac mai exact și nici cu organizarea nu stătusem prea bine. Mă
gândeam în continuu că nu mai vorbisem de mult timp cu Chris.
Aici apare un cadru fugitiv în care cică visam; Allen țipa
după Mana gândindu-se la Tyki în timp ce statea în mijlocul unui vârtej de apă
- menționez că respectivul vârtej era în fața blocului meu. Și-a pierdut la un
moment dat ceva important și a trebuit să se întoarcă după el.
S-a schimbat apoi din nou cadrul. Am ajuns la facultate.
Eram colegă de clasă cu Laura și mereu stătusem lângă ea până în ziua
aia, când efectiv am ajuns prea târziu pentru că fusese blocaj în trafic
(veneam cu barca tho, deși știu clar că la un moment dat am luat un troleu),
așa că m-am dus în spate, unde am dat de Diana și am început să vorbim despre
cărți. Cursul la care întârziasem era cel de texte, dar din fericire, profa nu
a acordat prea multă atenție faptului.
Nu am zăbovit prea mult și am plecat acasă după ora aia,
gândindu-mă încă o dată că nu știam ce mi-a trebuit să merg din nou la
facultate.
Am îndurat iar traficul foarte dubios. La un moment dat, am
ajuns acasă, stăteam în pat și îi povesteam lui Danny că am visat ceva cu Allen
și Tyki și Mana și eram foarte mulțumită, că era mise en abyme clasic 😂.
Menționez că foloseam google translate ca să traduc din română în engleză și
credeam că erau în italiană când le trimiteam =))))))))
Am fugit apoi rapid afară când am realizat că eram Allen și
îmi uitasem șosetele în ploaie =))))))))))))) am făcut tot drumul până la
facultă și înapoi ca să-mi iau șosetele de peste râu. Brusc, biserica de lângă
casă mi se părea super stranie, și credeam că au să iasă akuma din ea să mă
atace. Ajunsă inapoi în fața blocului, am avut o viziune în care Allen parțial
transformat în Noah striga după Mana și îl implora să nu plece. Nu a
primit niciun răspuns; Mana a dispărut în ceață.
La scurt timp, am ajuns înapoi în propria casă, unde ai mei
se uitau la mine de parcă ar fi văzut o fantomă și mă întrebau pe unde am
umblat. Atmosfera casei era una nu foarte plăcută. Într-un târziu, ajung în
camera mea și văd notificare de la Tumblr - Danny îmi răspunsese la mesaj în
română. Visul se încheie cu remarca mea de Oscar: "Ai folosit Google
Translate, nu?" pentru că efectiv, mesajul ăla pierdea orice fărâmă de
sens pe la jumate.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Sabina, Diana (colege de la facultate),
Laura (prietenă de la facultate), profesoara de texte, Chris - menționată,
Danny (prieteni de pe discord), mama, tata.
Anime: D.Gray-Man
Caractere: Mana D. Campbell, Tyki Mikk, Allen Walker
Comentarii
Trimiteți un comentariu