Se făcea că eram undeva la muncă, într-o cafenea sau ceva asemănător. Se apropia vacanța de iarnă. Cafeneaua la care lucram era în
centrul unui târg de Crăciun, așa că pretutindeni era plin de decorațiuni, în
special decorațiuni roșii. Pe toate rafturile erau așezați brazi, brăduți mici
decorativi, împodobiți în roșu. Sinceră să fiu, cafeneaua semăna mai mult
cu un magazin chinezesc de cadouri dacă stau să mă gândesc. În fine, munca tot
muncă e. Chiar dacă începusem munca, mai mergeam din când în când în vizită pe la facultate, deși nu îmi
amintesc clar să fi stat la cursuri.
Într-o seară, pe când ieșeam de la muncă, m-am
întâlnit cu un băiat care în vis știam cine e, dar acum am uitat complet. (Oare
era Danny? Posibil.) Imediat cum l-am văzut, s-a și schimbat cadrul și
m-am pomenit brusc într-un fel de navă spațială impânzită de
tuburi, unele mai mari, altele mai mici, care duceau la epicentrul navei. În mod ironic, "epicentrul navei" era în afara ei. De vreme ce băiatul de mai devreme stătea în spatele
meu, în fața ochilor mei se derulau scene din seria RObotzi, cu F.O.C.A. care era beat. Spunea că trebuia să meargă neapărat să se dezintegreze în spațiu. Mo a încercat să-l oprească de câteva ori, dar nu a putut. Ori de câte ori
F.O.C.A. se apropia de epicentrul navei, simțeam cum mă lua cu anxietate.
S-a schimbat din nou cadrul și ce să vezi? Acum eram F.O.C.A. și eram
într-un tub care ducea spre epicentrul navei. Vorbea gura fără mine. Îmi imaginam cum aș fi arătat
după ce mă voi fi topit în spațiu (mă rog, F.O.C.A. își imagina). Am petrecut
câteva minute printre stele sub formă de mâzgă înainte să se reseteze acțiunea și să mă întorc
lângă cafenea în miezul ninsorii.
Am plecat acasă, sau spre un hotel la care eram cazată, fiindcă zona nu semăna nici pe departe cu cea în care stau în realitate. Până am ajuns la hotel a răsărit și soarele, dar nu era
soare pur, se vedea numai o rază printre norii groși negri.
Brusc, era vară și
m-am pomenit cu mesaj de la Diana, legat de un examen și de aventurile ei din
Japonia. I-am răspuns imediat, după care, la scurt timp, au venit alte mesaje.
De data asta, mesajele fuseseră trimise pe grupul de japoneză de pe Whatsapp, dar
citindu-le, mi-am dat seama imediat că mi se adresau mie. Nu am apucat să spun nimic, că am și văzut șir de mesaje șterse. Diana îmi trimisese și o fotografie de la un
festival. Nu mai știu dacă am făcut captură de ecran înainte să se șteargă
mesajele, dar un lucru e sigur: nu îmi amintesc să mai fi primit aceleași
mesaje de la Diana în privat.
Că tot părea că sunt în China la începutul visului, după
schimbarea de cadru chiar am ajuns în China. Acum aveam și eu la ce să fac zeci de fotografii și să i le trimit Dianei, deci eram foarte fericită. Am ridicat ochii din
telefon și am observat că eram în Mo Dao Zu Shi, iar pe lângă mine trecea
nimeni altul decât Wei Wuxian. Am fost surprinsă și l-am urmărit. Cât de
curând, am observat că se îndrepta către Cotloanele Norilor, unde urma să-i
facă o vizită lui Lan Wangji. Când a ajuns, se făcuse deja noapte, dar am văzut
clar când i-a sărit în brațe lui Lan Wangji și a dat frâu liber romanțelor subtile și celor nu prea subtile. Lan Wangji a încercat să-l readucă pe Wei Wuxian în simțiri (cred că i-a spus numele de vreo 5 ori), dar nu a avut vreun rezultat.
Visul s-a întrerupt brusc în timp ce mă uitam cu ochii cât cepele la cei doi.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Danny (?) - prieten din Italia, Diana -
colegă de facultate
Serie: RObotzi
Anime: Mo Dao Zu Shi
Personaje fictive: Mo, F.O.C.A. (RObotzi)
Personaje anime: Wei Wuxian, Lan Wangji
(MDZS)
Comentarii
Trimiteți un comentariu