Se făcea că eram la facultate, dar nu mai eram în același an
3. Colegii mei absolviseră deja, iar eu repetam al doilea semestru. Visul
începe cu mine în troleibuz într-o zi însorită de martie. Mergeam la
facultate, deși simțeam că parcă nu era așa. În drumul meu, am deschis Pokemon
GO și am început să mă joc. Am întâlnit astfel o fată cu care urma să fiu în
același an. Cumva am devenit imediat prietene, nu a fost nevoie de prea multă
conversație. Am mers la o plimbare înainte de cursuri. Eram îmbrăcată într-o
rochie drăguță albă cu flori și aveam în picioare sandale.
Așa se face că în drumul nostru am fost înțepată de multe
ori de ceea ce păreau a fi albine și viespi. Pe unele a trebuit să le trag
afară din picior sau de pe unde își băgaseră acele. Începusem să mă sperii,
parcă numai pe mine voiau să mă înțepe.
Am ajuns la facultate cu metroul. Nu mai știu dacă la metrou
sau în fața facultății, dar am dat nas în nas cu un animal mic și pufos. Am hotărât să
îl iau cu mine la cursuri, era mult prea drăguț ca să-l las afară.
Atunci, fata cu care eram a sugerat să mergem împreună la
opționalul de magie - axat în principiu pe seria Harry Potter. Părea
interesant, și poate că voi fi avut ocazia să vorbesc cu profesorii și despre alte lucruri decât cele din domeniul filologiei. Astfel, am acceptat imediat propunerea.
Cât ai clipi din ochi, s-a schimbat cadrul și m-am pomenit în laboratorul 1.
Când am intrat în sală, doamna Focșeneanu stătea de vorbă cu doamna Raianu. S-au uitat
la mine o secundă, apoi și-au continuat discuția, de vreme ce eu m-am așezat
într-o bancă. Animăluțul de mai devreme stătea cuminte pe banca mea și avea o
privire curioasă. Dar în afară de mine și de alte câteva persoane, clasa era
goală. Era liniște, cu câteva excepții.
După vreo 15 minute, au venit oameni val-vârtej. Figuri
cunoscute și necunoscute, adunate în aceeași încăpere. Am senzația că și Gabi
era acolo; parcă ne-am salutat. Am văzut-o de asemenea pe o fată care fusese cu mine în anul precedent, dar nu am mers la ea să o întreb ce se
întâmplase, de ce fusese nevoită să renunțe. Fiecare părea a fi în lumea lui. Asta nu însemna, desigur, că
atmosfera era neplăcută, din contră, era foarte calmă.
O profesoară mai în vârstă, care părea că
preda în mod normal engleza a intrat in clasă și a început să ne prezinte
cursul. Pe toată perioada prezentării am fost îmbrăcată cu "roba de
magie" - mai exact, un șal (?) din lână. Fără respectiva robă și fără o cămașă puțin
ciudată nu se putea intra la curs. S-a făcut și prezența, mai spre sfârșitul celor două ore.
La final, deși din spusele profesoarei se înțelegea că urma să mai
stăm o jumătate de oră, am fost cu toții trimiși acasă. Înainte de a pleca, (cu
mențiunea că era cât pe ce să plec cu roba de magie pe mine) profesoara m-a
oprit în fața dulapului de haine apărut de nicăieri lângă ușă. Părea că vroia să îmi spună ceva important. Ciudat este că îmi greșise numele. Îmi spunea "domnișoara
Gheorghe".
Visul s-a întrerupt brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Raianu-sensei, Focșeneanu-sensei
(profesoare de la secția de japoneză), Gabi (prieten se la facultate)
Joc: Pokemon GO
Film: Harry Potter (implicații)
Comentarii
Trimiteți un comentariu