Se făcea că se reunise familia - unchi, mătuși, veri, chiar
și niste copii de existenta carora nu aveam habar, pentru că urma să mergem cu
mașina într-un tur al României - și zic al României pentru că de la Afi
Cotroceni am ajuns cumva la Constanța și în alte locuri din țară, nu ne-am rezumat doar la București.
La Constanța am mers la plajă cu copiii. A fost distractiv,
deși nu prea îi cunoșteam. Dar ei păreau să mă știe. Ne-am jucat cu mingea, am
mâncat, am înotat, și alte lucruri drăguțe. Pană aici totul a fost normal.
Totul până la drumul înapoi spre casă, unde unchiul a adus
vorba despre sufixul "-ing" din limba română si de cel in engleză (sau era japoneză? Nu
știu, la un moment dat nu mai avea nimic sens) "Dacă ar ști englezii ce
înseamnă ing în română, ne-ar da în judecată!" a spus unchiul, și am
zis și eu în cor cu el și am batut palma, de parcă cine știe ce filozofie
spusesem.
Era și Shell cu noi, o prietenă din Australia, dar nu se simțea bine, așa că au oprit mașina și au trimis-o acasă. Mai apoi, noi restul am plecat în treaba noastră, să petrecem, lăsându-i lui Shell un dispozitiv de pe care se putea auzi și vedea tot
ceea ce se întâmpla în jurul nostru.
S-a schimbat cadrul și am ajuns la gară cu mașina.
Stabilisem să mă întâlnesc cu Oana. Vorbeam chiar atunci cu ea la telefon și îi spuneam printre altele că abia așteptam să mănânc
înghețată cu ea - sau sushi. Întâmplător, mama era prin zonă în timp ce eu
vorbeam despre comunitatea LGBTQ+ și m-a mustrat pentru că nu înțelegea cum
puteam fi prietenă cu "așa oameni". M-am supărat, dar nu am arătat-o,
vorbind în continuare cu Oana despre drepturile celor din comunitate. Ceea ce a
enervat-o pe mama era că îndrăznisem să am prieteni cu alte orientări decât
straight, de parcă nu erau tot oameni.
M-am întâlnit într-un final cu Oana și am mers să mâncăm,
anunțându-i pe restul unde eram.
Apoi a intervenit o schimbare de cadru și ne-am trezit în D Gray Man cu Apocryphos, care încerca să îl găsească pe Allen chiar dacă era
întemnițat. I-am văzut privirea malefică atunci când s-a preschimbat din forma umană în forma reală. Mai apoi a apărut Allen într-un cadru fugitiv. Acțiunea se concentra pe niște globuri luminoase pe care Apocryphos le pusese în interiorul lui. Cât
timp erau acolo Allen nu își putea aminti trecutul și risca să moară dacă încerca. Am observat cum globurile care parcă erau făcute din energie se făceau din ce în ce mai mari,
dar nu am putut să văd mai mult, că s-a schimbat iar cadrul.
Am ajuns apoi alături de Oana la facultate, în laboratorul 1,
unde era o petrecere de zile mari în cinstea aniversării mele. Și de-ar fi fost
numai atât, ce bine era. De pe la jumătatea petrecerii,
lucrurile au luat o întorsătură aparte. Ne-am pomenit brusc cu un fum ciudat
inundând camera, de vreme ce din boxe se auzea o muzică sugestivă-- și brusc,
toată lumea a început să se sărute cu toată lumea - și nici măcar nu exagerez. Și
pe mine m-a luat puțin amețeala, și când m-a tras cineva de mânecă să-mi zică
la multi ani, nu prea mi-a mai păsat ce am făcut. Foarte interesantă petrecerea, ce să
zic?
S-a schimbat apoi din nou cadrul și m-am pomenit într-un tramvai
la asfințit, încercând să dau de Shell, cu care nu mai vorbisem de zile, de
când rudele mele deciseseră să o lase acasă de ziua mea pentru că îi era rău.
Am dat mesaj pe Discord, pe LINE, pe Tumblr, nimic nu a mers, ba mai mult,
începuseră să îmi apără mesaje de avertisment unele după altele la trimiterea
mesajelor. Unele îmi spuneau că Shell era grav bolnavă, celelalte că i se
stricase telefonul și trebuia să aștept până își lua altul nou. Nu am renuntat
și i-am dat și un apel și un mesaj pe telefon, dar nimic nu a funcționat, așa
că m-am văzut nevoită să las un ultim mesaj pe tumblr în care o întrebam dacă
totul era în regulă.
Când am ajuns acasă începuse să mă roadă vinovăția - credeam
cu tărie că Shell mă ura pentru că practic îi luasem șansa de a participa la
petrecerea mea prin faptul că fusesem de acord ca rudele mele să o trimită
acasă, de vreme ce eu m-am dus la distracții și nici măcar nu părea să mă
afecteze absența ei. Adică, avea sens, cel putin în vis. Ca să nu mai spun că
la un moment dat, mi s-a părut că am citit "Shellsan has bloched you"
pe Tumblr.
Visul se încheie brusc cu mine spunând "Deci de asta
n-am mai vorbit de atâta timp..."
Cuprinsul visului
Personaje (reale): unchiul, mama, Oana (prietenă foarte
apropiată), Shell (prietenă apropiată din Australia)
Anime / Manga: D.Gray-Man
Caractere: Apocryphos, Allen Walker
Comentarii
Trimiteți un comentariu