La începutul visului se făcea că urma o petrecere la
facultate. S-au făcut o grămadă de repetiții pentru respectiva petrecere, în deschiderea căreia era prevăzut un moment al corului, dar
în final am ajuns să cânt doar eu, împreună cu Bogă. Aveam mai multe cântece, trei
dintre care erau scrise în japoneză. Am cântat împreună piese de-ale lui Tetsuya Kakihara.
Respectiva activitate s-a petrecut în mijlocul unui curs
- adică am fost literalmente luați cu japca și aduși în fața tuturor, să cântăm. Deși
făcusem înainte sute de repetiții, inclusiv alături de (țineți-vă bine) Tyki din D Gray
Man, tot au început să-mi tremure mâinile pe foile cu versuri de parcă aveam vreo boală sau ceva.
(Apropo, legenda spune că Bogă, Kakihara și Tyki sunt toți
capricorni 👀)
Am împărțit foile cu versuri între mine și Bogă și ne-am început reprezentația. A
început el, după care am urmat eu. Eu am cântat Hikari a lui Tetsuya Kakihara și încă un
colind în română. Nu mai știu ce a cântat Bogă, dar sigur a fost și o piesă în chineză.
La finalul evenimentului s-a schimbat cadrul. Cică pentru că
avusesem un așa mare succes cu cântatul, primisem drept premiu o excursie. Nu
mai știu exact care era treaba cu excursia, dar cert este că la un moment
dat m-am pomenit intrând într-o casă complet
necunoscută. Proprietarii, dragii de ei, fuseseră la petrecerea noastră de la
facultate și se gândiseră să ne felicite pentru performanță punând o masă
mare. Aparent, oamenii erau unchi și mătuși, nași de-ai mei pe care nu îi văzusem niciodată
înainte și voiau să mă cunoască.
La un moment dat a venit și mama, dar a
dispărut pe undeva prin bucătărie. În timp ce se pregătea mâncarea, am mers să
mă joc cu un câine alb pufos, care mai apoi s-a transformat într-un pisoi, de asemenea alb.
M-am apropiat la scurt timp de rudele mele necunoscute. Parcă ne știam de o viață. Dar am realizat de
asemenea un lucru: trebuia să plec. Și din vorbă în vorbă, din glumă în glumă, am ajuns să fug din casa rudelor.
Nu știu pe unde a ajuns Bogă, de asemenea invitat, dar
eu, care plecasem fără nimic în picioare (pentru că de ce să nu când da), m-am pomenit alergând de mama focului printr-un cartier necunoscut în miezul zilei, când ardea
soarele atât de rău încât mă frigea asfaltul la fiecare pas. Am văzut că venea
un autobuz. Crezând că era 105 și că o să ajung acasă, m-am urcat în el. Bineînțeles că oamenii au observat că eram desculță și s-au uitat ciudat la mine pe toată perioada drumului.
La un moment dat, autobuzul s-a transformat în troleibuz. Astfel, mi-am dat în cele din urmă seama că eram în unul dintre troleele care ajungeau și la gară.
Când însă am văzut că
pleacă troleul din ultima stație la care puteam coborî fără să merg prea mult
pe jos, am ajuns să mă întreb dacă nu cumva ar fi fost mai bine să fac tot traseul
din nou. Troleibuzul urma linia lui 79, dar avea și câteva dintre stațiile lui 105.
Când m-am decis în sfârșit să cobor, m-am fript din nou la
picioare până acasă, unde am găsit-o pe mama și am început să îi povestesc pe
nerăsuflate cele întâmplate, dar mai ales regretul nespus de a îmi fi uitat
papucii în casă străină. După un cadru fugitiv cu o amintire din tren în care
eram de asemenea fără papuci, mi-a zburat gândul întâi la Tyki, și apoi la banchetul televizat la care probabil se afla în momentul respectiv. Mi-am dorit să îl văd iar,
dar poate de data asta nu mai era nevoie să trec prin suburbii ca urmare a
repetițiilor.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Bogă (prieten de la facultate), Kakihara
Tetsuya - menționat (seiyuu), mama
Anime / Manga: D.Gray-Man
Personaje anime: Tyki Mikk
Comentarii
Trimiteți un comentariu