Se făcea că eram într-o excursie împreună cu mama și Iza,
probabil în Bulgaria, deși semăna cu România.
La un moment dat, Discord a primit un update, așa încât
trebuia să am grijă deosebită la ce postam, când postam și unde, pentru că exista
posibilitatea să îmi dau surprizele de gol...
...ceea ce am și făcut la un moment dat, mi-am dat surpriza
de gol.
Cât eram cu Iza și ne plimbam împreună prin Cărturești iar mama dispăruse din peisaj, am simțit nevoia să postez pe AO3 o poveste
nouă Poker Pair. Nu știu de ce,
dar aveam nevoie să o trimit pe Discord înainte de orice. Am trimis-o chiar pe serverul se la Poker Pair, deși aveam atâtea altele. Era scrisă în japoneză și arăta foarte estetic. Avea o sumedenie de kanji pe care nu i-aș putea citi în realitate.
Acum că mă gândesc, opera mea semăna mai mult a compunerea pentru cursul de literatură japoneză decât a
fanfic.
Imediat după ce am trimis povestea pe server am intrat în panică. Nu o mai vedeam, pentru că își dăduseră mesajele refresh chiar atunci. Se adăugaseră sute de mesaje noi peste al meu, ceea ce însemna că fic-ul era acum rătăcit și că oricine putea să îl vadă, inclusiv persoana căreia îi era dedicat.
Serverul fiind foarte activ (oh, cât
vreau...), a trebuit să stau să caut povestea minute în șir. Voiam să o șterg, fiindcă nu fusese trimisă pe canalul bun. De vreme ce răscoleam printre mesajele la care se adăugau în continuu alte mesaje, am avut senzația că mă luptam cu morile de vânt și că exista posibilitatea ca cineva să îmi fi văzut deja fic-ul.
De vreme ce fugeam prin Cărturești, care între timp devenise restaurant, am dat nas în nas cu un domn ospătar care m-a ținut de vorbă circa jumătate de oră după ce i-am cerut sfatul în privința mesajului de
pe Discord. Nu mai știu ce mi-a zis, dar cert e că după ce am vorbit cu el,
mi-a dispărut telefonul în neant.
Același om a strigat la un moment dat după mine prin
restaurantul devenit uzină, apoi întors la stadiul de bibliotecă. Îmi găsise
telefonul printre rufele proaspăt spălate care serveau drept perdele pentru
cărți într-o parte a magazinului. Mi-am luat telefonul, am găsit mesajul mai
repede decât mă așteptam și am fost pe de-o parte fericită, pe de alta tristă,
că textul meu în japoneză nu stârnise nicio reacție.
L-am șters și m-am îndreptat către un laptop, de unde
am postat 3 fanfic-uri noi, dintre care mi se pare că două erau cu Poker Pair. Știu
că la cel puțin unul dintre fanfic-urile postate am oscilat între T și G la rating. Am
pus T până la urmă. Și le-am trimis în lume.
În finalul visului am găsit la rubrica de comentarii pentru
ambele fic-uri Poker Pair comentarii foarte entuziasmate de la Danny, cu mulțumiri că
încă mai postez în fandom. Am fost fericită, exact ca atunci când am primit
primele comentarii de la el. Un lucru bine făcut e un lucru bine făcut. (Acum
chiar vreau să termin fic-urile alea și în realitate, mersi--)
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Iza (elevă a mamei), Danny (prieten
din Italia)
Anime/Manga: D Gray Man
Personaje anime: Tyki Mikk, Allen Walker
Comentarii
Trimiteți un comentariu