Se făcea că mă întâlnisem cu Skye, o prietenă din fandomul D Gray Man pentru o plimbare lungă prin oraș. Mai era cineva cu noi, un băiat. La un moment dat aveam senzația că suntem vecini, dar nu eram, cred că era Raoul.
Întâlnirea noastră s-a dovedit a fi o experiență memorabilă, chiar am reușit să ajungem în toate
locurile propuse și ne-am distrat pe cinste. Asta până când, pe drumuri fiind, am primit aviz pentru
"alocație" de la poștă. Între noi fie vorba, "alocația" crescuse foarte mult de pe vremea când eram mică, așa că suma pe care urma să o primesc era cât un salariu și mai mult. Dar, spre nenorocul meu, am primit în același timp și o înștiințare cum că nu putem primi
banii pentru că "nu aveam vârsta necesară" ca să mi se dea atâția bani pe mână. În ochii celor de la poliție, "nu arătam suficient de mare", astfel că trebuia să îmi schimb buletinul ca să dovedesc că trecusem de vârsta majoratului.
Am alergat cu Raoul și Skye pe la toate secțiile de poliție
și oficiile poștale, scriind mandate peste mandate. Nu știam dacă aveau să mă
ajute la ceva, dar mai bine să ai ceva decât nimic.
La un moment dat, obosiți fiind, ne-am oprit într-un parc, chipurile în apropiere de casă. Acolo era instalat un cort, în care ne-am tolănit puțin la soare. Dintr-odată, Raoul ne-a spus că putea să audă strigătele
de fericire ale copiilor pe o rază de 10 kilometri. Erau copii care își primeau alocația. Nu
l-am crezut, am râs în gol, gândindu-mă că nu puteam să iau banii din cauză că
nu aveam buletinul bun. Cred că mai erau și alte probleme, așa că mi-am promis că dacă mandatele pe care le tot scrisesem nu rezolvau situația, urma să o ăstept pe mama să vină de pe unde era și să salveze situația.
Nu cu mult timp după, Skye a sărit ca arsă din cort și s-a schimbat cadrul. Am ajuns chiar în fața blocului în care locuiam. Skye a privit în zare și a exclamat de nicăieri: "Maaaamă, ce ploaie a-nceput în partea ailaltă, și eu n-am umbrelă la mine". Ne-am luat deci la revedere, fiindcă nu voiam sub nicio formă să o prindă ploaia. Am privit-o țâșnind pe alee, și numai bine, a început să toarne cu găleata în urma ei.
Am intrat în scara blocului cu Raoul. Chiar atunci, vecina de la etajul 2 ieșea la o plimbare. S-a oprit să se uite în cutia de scrisori, zicându-ne că erau nebuni oamenii de la poștă că nu ne dădeau banii. Am dat din cap afirmativ, cu toate că odată cu intrarea în scară îmi apăruseră și banii în mâna dreaptă. Nu știu cum reușisem să fac rost de bani, dat fiind faptul că. încă asteptam rezultatele multitudinii de mandate trimise.
De asemenea, vecina a mai menționat că ziua de azi ar fi motiv de fericire pentru mulți copii. Femeia a ieșit apoi din peisaj și în locul ei a coborât o mamă cu o fetiță. Am auzit-o și pe ea râzând. Era foarte încântată de bani, dar îngrijorată pentru ploaia torențială de afară.
Am decis să îl las pe Raoul să plece. I-am dat două îmbrățișări din care s-a cam zbătut și fâstâcit, făcându-mă să mă gândesc că poate era ceva în neregulă cu mine sau nu-i plăceau îmbrățișările de la persoane de sex opus. A plecat în ditamai perdeaua de ploaie, în timp ce eu m-am refugiat bine mersi la căldură în scară.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Skye (prietenă din fandom-ul DGM),
Raoul (elev al mamei), mama - menționată, vecina de la etajul 2.
Comentarii
Trimiteți un comentariu