Se făcea că eram la facultate și urma să am balul de absolvire. Visul începe cu mine în mașina Oanei, baricadată până la Dumnezeu. Mergeam spre bal, disperată să mă feresc de covid.
Odată ajunse la locația balului, am stat la o coadă teribil de lungă, unde m-am întâlnit cu niște foste colege din liceu și am început să vorbim. Coada a tot înaintat și în cele din urmă, am ajuns în interior, unde am dat cu ochii de doamna profesoară Focșeneanu, care mi-a luat legitimația și mi-a spus că ceva nu era în regulă cu ea. Nu aveam trecut anul de absolvire a facultății, astfel că nu mă putea lăsa la bal. Văzându-mă abătută, m-a asigurat că problema va fi rezolvată.
Am mai stat la bal, chiar și fără legitimație, în așteptarea doamnei Focșeneanu. Astfel, am întâlnit-o pe o doamnă care se ocupa cu vânzarea de înghețată la o gheretă situată convenabil în sala de bal. Cum era cald, am convenit cu Oana că nu avea ce să fie rău dacă ne luam câte o înghețată.
După ce ne-am cumpărat înghețata s-a schimbat cadrul. Am ajuns să plecăm de la petrecere, chipurile ca să ne plimbăm pe 'tot perimetrul balului'. Am fost inclusiv la Afi, în Auchan, de unde Oana a avut nevoie să își cumpere ceva. Eu am rămas la intrarea magazinului, unde m-am întâlnit cu Cristiana Popescu, colegă din școala generală. Cristiana căra niște pungi cu fructe care păreau a fi foarte grele, așa că m-am oferit să o ajut, ținându-i-le la intrare cât timp ea își mai cumpăra una-două lucruri din Auchan. Între timp, a venit Oana și am plecat cu mașina, lăsând pungile în voia sorții, bineînțeles.
Am ajuns și acasă, unde am fost întâmpinată de o dispută serioasă în familie în privința noului loc de muncă al mătușii. Aparent, mătușa ajunsese să muncească la negru. Am luat-o de o parte pe mătușa și am aflat că toată treaba ei era să livreze niște batoane care se transformau în înghețată dacă le întorceai pe partea cu umplutura. Practic, erau niște batoane false care se desfăceau precum noile telefoane tabletă.
Ceea ce nu știau majoritatea cumpărătorilor era că în interiorul batoanelor de
înghețată erau droguri și, în unele cazuri, otravă. Oricine lua drogul ajungea
să lucreze pentru compania la negru (care, șoc și groază, era condusă de femeia care ne vânduse mie și Oanei înghețată la bal) până făcea supradoză și murea. Am aflat
după mai multe cercetări că mătușa mai fusese implicată o dată în același
caz.
Eu și Oana am plecat repede cu mașina înapoi la bal. De data asta, doamna Focșeneanu ne-a lăsat să intrăm la petrecere fără să ne mai întrebe despre legitimație. Am găsit-o imediat pe doamna blondă cu care colabora mătușa. Voiam să îi facem dreptate mătușii, dar am ajuns cumva să fim șantajate de vânzătoare să livrăm și noi înghețată cu droguri. Am urcat din nou în mașina Oanei. Stând pe bancheta din spate, eram înconjurată de înghețată. Nu m-am putut abține și am mâncat un baton cu droguri. A fost suficient să mă amețească puțin și să mă facă să uit de pandemie și de toate pericolele din jur. Am scos mâinile pe geamul deschis al masinii și am urlat cât m-a ținut gura, râzând: "Asta e viața!!!" Cel mai probabil unora li se părea ciudat, fiindcă era trecut de 10 noaptea, dar nu mă interesa.
O bună bucată de vreme nu am știut că aveam poliția pe urmele noastre. Doar Oana le-a remarcat prezența într-un târziu. Am fugit și am tot fugit până ne-am înfundat. Prima intrebare pe care mi-a adresat-o polițistul, dat fiind faptul că arătam ca o studentă scăpată de la balul de absolvire a fost "Ai legitimația dezinfectată?" M-am uitat strâmb la el. Era mai lipsit de sens decât mine după ce mâncasem înghețata. Am scos actul din geantă și am observat că încă avea dâre de Mona pe ea de când mi-o înapoiase doamna Focșeneanu. Totuși, polițistul tot voia să mai pună niște dezinfectant pe ea.
Speriată, am rugat-o pe Oana să bage a patra, și deși a făcut așa cum i-am zis, nu am reușit să scăpăm de polițiștii obsedați de dezinfectare. Am ajuns cu ei undeva la Gara de Nord, numai că era complet goală. În interior, am dat peste mătușa care plângea alături de brigada anti-drog în timp ce i se injecta un antidot pentru un gen de otravă cu care se alesese după ce mâncase ultima înghețată din lotu care îi fusese oferit spre vânzare. A confesat tot, iar unul dintre polițiști a trimis pe cineva de la dispecerat la balul nostru de absolvire ca să o aresteze pe doamna blondă.
Eu și Oana am ajuns destul de repede înapoi la bal, tocmai bine
ca să o vedem pe vânzătoarea de înghețată cum iese cu cătușele la mâini, împinsă din spate de un echipaj de poliție. Am remarcat și figura
dezaprobatoare a doamnei Focșeneanu la tratamentul anti-drog pe care și ea avea nevoie să îl ia.
În finalul visului, în timp ce eram acasă cu mama uitându-ne împreună la
Dansez pentru tine prezentat de Ștefan Bănică Jr (care încă era Jr), mătușa primise acordul de a reveni la serviciu. În biroul polițiștilor, ea a promis solemn că nu avea să se mai implice în nicio treabă murdară alături de vreun dealer și a fost astfel eliberată condiționat.
Și totuși, în biroul adevăratei angajatoare a mătușii ajunseseră cumva numai batoane Nesquick pline cu droguri.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana, Andreea U., Alexandra T. (foste
colege din liceu), Cristiana P. (fostă colegă din generală), d-na Focșeneanu
(profesoară de japoneză), mama, mătușa, Ștefan Bănică
Comentarii
Trimiteți un comentariu