Se făcea că eram acasă din cauza pandemiei. Fusesem de curând în vizită la Romexpo, ceea ce mă făcuse să-mi aduc aminte de o întâmplare cu Bogă din anul 1 de facultate, când încercasem să mergem la Romexpo pentru un festival și nu mai putusem.
La un moment dat, am intrat pe un site la cererea profesoarei de literatură engleză. Trebuia să se adune un anumit număr de participanți la două conferințe care urmau să aibă loc peste doi ani. După ce am studiat pentru câteva minute pagina, am decis să dau attending la ambele conferințe. Eram mai mult decât sigură că nu se va atinge numărul minim de persoane pentru niciuna dintre ele și că nu va fi nevoie să particip.
Vezi să nu. Peste câteva minute, mai 10, mai 20, am reîmprospătat pagina și am văzut că pentru una dintre conferințe mai era nevoie doar de vreo 8 oameni, iar pentru cealaltă de 20. Nu mă așteptam să se adune prea repede cei 20 de oameni de care mai era nevoie pentru ca a doua conferință să se desfășoare, dar ajunsese să îmi fie oarecum frică de rezultat, chiar știind că subiectele care aveau să fie dezbătute în cadrul conferințelor nu erau complicate.
Deși am încercat să mă scot de pe lista de participanți, nu a fost chip. Am putut doar să privesc cu oroare la numărul care tot creștea, până când, în final, s-a întrunit. Conferințele aveau să se țină în iulie 2022, dată la care specialiștii estimau că se va încheia criza Coronavirusului.
S-a schimbat brusc cadrul și m-am trezit la Romexpo, în miezul unei îmbulzeli. Figuri complet necunoscute se adunau în jurul meu. Am căutat un perete și m-am retras în apropierea lui. Acolo am dat cu ochii de Kitty, cu care am început să vorbesc numaidecât, mai ales despre o excursie pe care ea urma să o facă în țările nordice (sau chiar la Polul Nord. Nu am înțeles atât de bine).
Intenționam să-i fac lui Kitty un
cadou de Crăciun sau în preajmă de Crăciun, de ziua ei. La un moment dat, Kitty
m-a întrebat dacă știam când era ziua ei. I-am răspuns clar "22
noiembrie". Apoi am primit o întrebare puțin mai ciudată, și anume care era ultima zi în care se putea întoarce din
excursia în care trebuia să plece (excursie plătită de stat). Am încercat să
dau un răspuns, dar am greșit, iar Kitty m-a corectat, menționând data de 26
decembrie. Mi-a fost jenă s-o mai întreb când i se părea mai potrivit să își primească cadoul.
La conferință am vorbit atât eu cât și Kitty. Aș mai fi stat
să îi ascult și pe restul, dar s-a schimbat cadrul și m-am pomenit acasă, în
sufragerie cu mama. Lumina era stinsă, numai televizorul funcționa. Mama vorbea
la telefon cu Iza, care tocmai terminase de prezentat lucrarea pentru același eveniment la care fusesem și eu. Printre schimburi de opinii și felicitări, mama i-a amintit Izei că în ziua următoare de la ora 11 urmau să se întâlnească la școală pentru
antrenamente la telegrafie.
Brusc, s-a luat curentul. Aparent, era pană în tot sectorul.
Până la încheierea visului mama a continuat să vorbească la telefon cu Iza
despre cât de tare se speriase de pana de curent.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Bogă (prieten de la facultate) - menționat, Kitty (cunoștință din fandom-ul DGM),
mama, Iza (elevă a mamei)
Comentarii
Trimiteți un comentariu