Se făcea că aveam un șantier în lucru în fața geamului, iar bunica era total
nemulțumită de felul în care evolua lucrarea, dar și de zgomotul insuportabil. Seară de seară, bunica
venea în vizită și ne uitam împreună cu lumina stinsă la ce mai făcuseră muncitorii în
ziua precedentă.
Într-o zi, văzând că o persoană pe care o cunoșteam (dar
care nu mai știu acum cine era) își făcuse tatuaj, m-a lovit o dorință nestăvilită să merg să-mi fac și eu unul. Permanent, nu temporar ca în copilărie. Am mers întâi la bunica să o întreb dacă
o să mă doară, la care ea, săraca, ce putea să-mi răspundă decât un
"da" foarte evident?
Cu inima în dinți, mi-am făcut drum către cabinetul unde se făceau
tatuajele. Sala de așteptare semăna mai mult a recepție de hotel. M-a
întâmpinat o doamnă cu doar câțiva ani mai în vârstă, care m-a întrebat ce și cum vreau să fac cu tatuajul, cam
unde aș vrea să fie poziționat, ce culori să aibă, din astea. Mi-a luat banii,
și una două, m-am pomenit la ea în cabinet. Țineam ochii strâns închiși, fiindcă așa credeam că nu o să simt durere. A funcționat. Sau poate că mi-a făcut tatuajul cu anestezie
locală, că n-am simțit absolut nimic. Înainte să plec spre casă, m-am intalnit în sala de așteptare de mai devreme cu o fată care cică era eleva mamei. Fără să stea prea mult pe gânduri, m-a felicitat pe motiv că am rezistat să-mi fac tatuaj.
Odată ajunsă acasă, am tot căutat să mă acopăr. Era vară, dar umblam cu haine cu mâneca până peste cot și mă întorceam cu fața în altă parte ori de câte ori intra mama în cameră, ca nu cumva să mă vadă. Până când, într-o după-amiază, mama a găsit pe un oarecare post de televiziune un documentar despre tatuajele permanente. A început să strâmbe din nas și să îi denigreze pe oamenii care alegeau să se tatueze, spunând că tatuajele făceau corpul să arate ca și cum ar fi în permanență murdar.
Am coborât privirea către tatuajul meu, care de data asta se vedea puțin de sub mâneca tricolului. Se văzuse aproape în întregime când mama intrase peste mine în cameră cu câteva momente mai devreme, când mă chemase să mă uit cu ea la documentar. Bine că nu a observat nimic. Am întrebat-o pe mama cum ar reacționa dacă eu mi-aș face tatuaj. Cum reacția ei nu a fost una plăcută, am dat fuga iar la bunica, să o întreb dacă doare să-ți scoți tatuajul permanent 😂😂
În după-amiaza aceleiași zile am fost invitată la o oră de
telegrafie de-a mamei, unde am întâlnit-o din nou pe fata din sala de așteptare a cabinetului unde mă tatuasem. Ea
susținea că ne-am fi cunoscut dinainte să îmi fac tatuaj și că am fi prietene
foarte bune. Am putut confirma spusele ei după ce am șușotit toată ora (scuze, mama 😅).
Am fugit apoi spre cabinet să-mi scot tatuajul, pregătită pentru niște dureri mai mari decât atunci când mi-l făcusem. Doamna care mă tatuase era și de data asta pe tură. Aștepta clienți și a crezut că vreau să-mi mai fac un tatuaj, sau să-mi iau o loțiune protectoare pentru cel deja existent când a văzut că m-am întors atât de repede. Afară era înnorat și stătea să plouă. Nu am aplucat să-mi scot tatuajul. Visul s-a întrerupt brusc.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): bunica, mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu