Se făcea că eram în camera mea, dar nu semăna chiar cu camera mea, ci mai mult cu camera 8 de la Piatra Neamț, unde am mers pentru o perioadă în fiecare an. În comparație cu camera reală de la Piatra, cea din vis ducea lipsă de un pat și avea mai multe decorațiuni în locul lui. La un moment dat, pentru că trebuia să văd un episod dintr-un serial și aveam vedere mai bună la televizor din locul în care în realitate era patul mamei, am strigat la mama să mă ajute să mut patul. Zis și făcut, am rezolvat problema rapid, iar singurul lucru care a durat puțin mai mult a fost mutarea decorațiunilor.
M-am trântit în pat și am început să mă uit la televizor. Între timp, s-a pornit o ploaie torențială și am realizat că se auzeau mai tare tunetele din locul în care mă mutasem cu patul decât din locul în care stăteam de obicei.
Am vrut să merg mai apoi la baie, dar șoc și groază, îmi stătea o bibliotecă în drum.
Biblioteca se înălța dintr-o parte a patului, blocând cu desăvârșire ușa. Am ajuns la concluzia că trebuia
să mut iar patul de unde îl luasem, dar nu puteam singură, așa că am chemat-o
din nou pe mama să mă ajute. De data asta, mamei i-a luat mai mult timp să
vină, dar după ce a venit, a luat patul ca și cum ar fi fost un fulg și
l-a pus în mijlocul camerei. Astfel, ușa de la baie a devenit din nou accesibilă.
Chiar dacă ploua torențial, dintr-o parte a muntelui se
auzeau strigăte de fericire, ca și când cineva ar da o petrecere. Nu știu de
ce, dar am crezut că era vorba despre petrecerea de revelion. Când am revenit
în cameră, mama muta decorațiunile la locul lor din preajma patului, spunându-mi să am grijă cum trec pe lângă ele. La scurt timp după aceea a ieșit din cameră,
iar eu am mai stat puțin să petrec cu Crazy Loop în blană, asemeni oamenilor de pe munte, după care m-am pus
la somn într-un sac de dormit, lângă pat.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama
Comentarii
Trimiteți un comentariu