Se făcea că îmi căutam un loc de muncă. Dintr-un anumit motiv, voiam să lucrez la un magazin de dulciuri sau ceva, dar mamei nu i se părea potrivit. Așa că, după ce s-a uitat cu orele la Paradisul femeilor, o dramă italienească, a ajuns la concluzia că mă trimite să lucrez la un restaurant italian.
Am ajuns deci cu tot cu mama unde trebuia să lucrez. Mama a
avut toate discuțiile posibile cu patroana, numai să am eu o ședere plăcută pe
perioada muncii. Nu am realizat asta la început, dar patroana vorbea în română,
de vreme ce eu, auzindu-i pe toți cei care erau așezați la mese cum vorbesc în italiană în jurul meu,
ajunsesem să nu-mi mai recunosc propria limbă.
S-a schimbat brusc cadrul și am ajuns acasă. Am intrat pe Sunphoto și am postat, după care am mai zăbovit pe site câteva minute. Numai bine, am văzut un nume familiar pe pagina de acasă - CherryCat se întorsese și ea după o lungă perioadă de absență. Ciudat este însă că în vis nu avusese contul șters, doar ascuns / dezactivat, și brusc, i-au apărut iar toate albumele ca și cum ar fi fost cascadă. I-am dat un comentariu, poate două, doar-doar mă recunoaște și începem din nou să vorbim.
Mai apoi, întorcându-mă la ecranul de acasă, am observat un
fenomen straniu. În listă apăreau numai 4 albume, deși eram în plină zi: unul de la
mine, unul de la Cherry, unul de la Terra și unul de la încă cineva din gașca veche de editori de pe Sun.
Era plăcut să văd cum pentru prima oară în mulți ani, cei care editează dominau
pagina de acasă.
La un moment dat s-a schimbat iar cadrul și am ajuns în sufragerie, unde mama mi-a dat o veste de poveste, anume că s-ar fi închis restaurantul la care eu abia începusem să lucrez. Și-au luat bagajele și s-au mutat de-acolo. I-am cerut mamei să văd un articol, o dovadă, ceva, și când am văzut ce scrisese în caseta de căutare de la google, am crezut că plâng de râs. Nu era de mirare că google-ul nu îi returnase vreun rezultat.
Afară era înnorat și ploua. După
o căutare rapidă, am văzut că restaurantul rămăsese acolo unde îl știam, numai
că patronilor li se stricase frigiderul și le era frică de opinia publică, așa că l-au închis.
După spusele patronilor, frigiderul "bipăia în gol". Am plecat să văd
care era problema.
Ajunsă în fața ușii restaurantului, care apropo, era ușa de la sala de mese de la Piatra Neamț, am ciocănit să mă lase să intru. Aflasem între timp că voiau să se extindă și să vândă și haine până la urmă, ca în Paradisul femeilor.
Am auzit vocea bucătăresei
șefe întrebând: "V-o trimis să lucrați aici?" semn că nu-mi
recunoștea încă vocea. Cireașa de pe tort a fost însă răspunsul meu, care suna
cam așa: "Nu, da' am fost de câteva ori să mănânc aici." Și ce să vezi!
Mi-a deschis ușa! Deși credeam că mi-am sabotat singură șansele, bucătăreasa
m-a primit cu un zâmbet larg. Visul s-a încheiat când am dat de bulucul de
oameni din restaurantul care nu arăta deloc închis.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): mama, Cherry și Terra (cunoștințe de pe
Sunphoto)
Serial: Il paradiso delle signore (implicații)
Comentarii
Trimiteți un comentariu