Se făcea că eram la o altă facultate decât cea cu care sunt obișnuită, deși unele lucruri de la FLLS rămăseseră neschimbate.
Din când în când aveam senzația că eram băiat și mă aventuram prin facultate, pe "domeniile" mai multor creaturi supranaturale. Așa se face că de fiecare dată ajungeam în locuri în care în mod normal nu aș fi avut acces și zăboveam pe acolo, căutând informații despre fiecare creatură. În principiu, eram fascinată de vampiri.
De obicei, din cauza călătoriilor mele prin facultate intram în mare bucluc. Cum de cele mai mule ori nu reușeam să ajung în clasă până la finalul pauzei, îmi dispărea podeaua de sub picioare, lăsând în urmă niște piloni / stâlpi foarte instabili. Destul de curând, nefiind în stare să înaintez suficient de repede pe stâlpii mult prea înalți pentru gusturile mele, mi se tăiau toate căile de acces. Astfel, nu mai puteam să fac altceva decât să mă așez pe un stâlp și să mă uit cum toți ceilalți se prăvăleau în jurul meu. Din acel punct, dacă încercam să fac orice mișcare fără ajutorul vreunei creaturi superioare, riscam să dispar în neant și să nu se mai audă nimic de mine.
Ca studentă într-un așa loc periculos, aflată în prima sau a doua
săptămână de facultate, am primit o temă foarte lungă la japoneză. Aș fi zis că eram studentă la medicină, din moment ce ajungeam zi de zi la cabinetul medical, unde înduram fel și fel de injecții. Dar nu; rămăsesem la același profil - filologie, limbi și literaturi străine. Tema de la japoneză avea legătură
cu niște clauze - așa le numea doamna Raianu - din constituție, care
trebuiau traduse din chineza veche în japoneza noastră dragă.
Mai mult de 90% dintre studenți au uitat de tema cu clauzele. Nu am primit cine știe ce pedeapsă, doar că profesoara ne-a trimis în pauză în șuturi la finele orei, zicând: "Data
viitoare veniți cu traducerile-n dinți!"
În pauza cu pricina, iar m-am aventurat, și iar m-am metamorfozat în băiat. Eram un brunet ♡♡. Cred că era un cu totul alt motiv în spatele faptului că îmi cădea podeaua de sub picioare și rămâneam paralizat dacă nu ajungeam la timp în clasă, dar nu îmi mai amintesc exact care era respectivul motiv. Îmi plăcea să caut orice informație, de care mă puteam folosi sau nu, din domeniul ales. Și de fiecare dată când mă găseam în imposibilitatea de a mă mai întoarce în clasă, o creatură mai înaltă decât mine - o ființă fără față - venea să-mi vorbească pe un ton blând, din care reieșea totuși că era supărat pe ceea ce făcusem. La un moment dat, mă simțeam ca în Luxor. Toate lucrurile de la etajul la care numai dumnezeu știe cum ajunsesem arătau tipic egiptean.
Seara, după cursuri, vorbeam mereu cu Jaklin despre lucrurile pe care le
descoperisem. Îmi spunea că abia așteaptă să vadă cât de departe ajung.
Astfel, a trecut încă o săptămână. O săptămână în care eu,
bineînțeles, n-am prea dat pe la cursuri, pe motiv că am fost prea ocupată cu
exploratul. Am ajuns să îmi fac și prieteni cu domenii mai puternice decât al meu. Primul dintre ei era un domn doctor care se transforma într-un păianjen. A doua era o doctoriță care semăna la față cu doamna Bottez, iar la voce, în mai mult de jumătate din cazuri,
de Orochimaru din Naruto. Doctorița purta mai mereu un ruj roșu strident pe buze, și de
fiecare dată când o vedeam îmi venea efectiv să fug dintr-un anumit motiv. Era
genul misterios, care vorbea în cuvinte încrucișate, deși nu îl întrecea pe doctorul care se găsea mereu în ipostaza de a mă ajuta să îmi găsesc drumul înapoi în clasă.
Înainte de cursul de japoneză m-a sunat disperată Beti, o colegă. De unde, de neunde, m-a întrebat dacă tradusesem clauzele pentru cursul domnului Ștefănescu, menționând că ea uitase complet. I-am mărturisit că tradusesem numai 6 dintre cele 8 clauze, dar că probabil voi reuși să le traduc și pe restul înainte să mă întrebe profesorul ceva. [Tema cu clauzele nu era la practica limbii japoneze? Ce caută un profesor de la departamentul de engleză în peisaj?]
După ce am încheiat apelul cu Beti, am uitat complet că trebuia să merg la curs. M-am plimbat iar prin același tărâmuri neexplorate pe holurile facultății, metamorfozată din nou în băiat. Cât ai clipi din ochi, m-am trezit încă o dată paralizat pe podea, în căutare de ajutor.
De data asta, când ajutorul a venit din partea creaturii fără față, mi-am exprimat față de acesta dorința de a mă schimba, ca să nu mai depind de nimeni. Voiam să devin ființa superioară care avea acces în orice domeniu pe care și-l dorea - un vampir. Pentru acea schimbare aveam nevoie de o injecție mai specială.
Se spunea că 95% dintre cei care au primit injecția au leșinat în decurs de
20 de secunde. Creatura fără față, un gardian, a răsuflat exasperată. "A deveni vampir
e un lucru foarte periculos," mi-a spus, adăugând că nu mă sfătuiește
să încerc. Am observat ceva totuși. Vocea gardianului era foarte, foarte asemănătoare
cu a doctorului din facultate. Am dedus de aici că doctorul fusese dintotdeauna salvatorul meu și... m-am cam atașat de el. I-am făcut apoi o vizită doctoriței și i-am
povestit și ei ce credeam.
Zilele au părut să treacă cu o viteză amețitoare, și m-am
găsit încă o dată în același loc, cu același gardian, a cărui identitate devenise clară.
Răspunsul lui la dorința mea de a deveni ceva mai mult decât eram se schimbase considerabil. "Poți să devii orice îți dorești cu adevărat pe lumea asta,"
a spus el pe un ton măreț, în timp ce privea a nu știu câta oară același
peisaj: domeniul lui, care mă renega; eu (care eram băiat), cu picioarele tremurânde, încercând să
trec de partea cealaltă a prăpastiei care se întindea în fața mea, pas cu pas, pe niște stâlpi înalți și
foarte subțiri și sfori.
Înainte să înceapă cursurile, pe ritmuri de Academia lui Kuzco, am intrat din nou în cabinetul doctoriței cu vocea lui Orochimaru și fața doamnei Bottez. Am observat că își ascuțise limba. I-am mărturisit că nu știam ce să fac, punând în balanță cuvintele de acum câteva zile ale salvatorului meu și cele pe care tocmai le auzisem. Doctorița mi-a zâmbit, deși puteam să văd că era un zâmbet pe interes. S-a ridicat de pe scaun și m-a mângâiat într-un mod familiar, după care a adus acul pentru injecția care mă va fi transformat în vampir. Visul s-a întrerupt in timp ce primeam explicații cu privire la ceea ce urma să mi se întâmple.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): d-na Raianu (profesoară de japoneză), d-l
Ștefănescu (profesorul de la opțional), Beti (colegă de facultate), Jaklin (prietenă foarte apropiată)
Desen animat: Noua școală a împăratului (implicații)
Joc: Luxor (implicații)
Anime/Manga: Naruto, Jibaku Shounen Hanako-kun (implicații)
Personaje anime: Orochimaru (Naruto) - menționat
Comentarii
Trimiteți un comentariu