Se făcea că eram la facultate și iar aveam ore cu doamna Bottez... sau cu cineva care aducea foarte mult cu ea. Aveam de făcut un eseu pe care l-am tot amânat până când nu s-a mai putut să îl amân.
Într-o dimineață de duminică, ședeam frumos la birou și mă gândeam că "nu-mi mai răspundea odată Shell la mesajul cu fic-ul". Îi trimisesem altul, nu
mai era vorba de povestea dramatică din realitate, deși câteodată aveam senzația că era. Am mers la bucătărie să-mi fac niște
cereale și am așteptat până mai târziu să mă apuc de eseu.
Dar, așa cum a dictat procrastinarea, nu m-am mai apucat de nimic. Și, ce să vezi, am ajuns la facultate ziua următoare și m-am pomenit că profesoara îmi cere eseul și eu nu îl am. Deja îmi imaginam cum o să stau seara să scriu pagini după pagini și simțeam cum mă termina psihic.
Când am ajuns acasă, m-am găsit lucrând în paralel la eseul cu care doamna Bottez mă legase de mâini și de picioare și la un alt fic. E ciudat că aveam nevoie să vorbesc și cu colegii din liceu ca să fac eseul, având în vedere că eram la facultate.
Nici de data asta nu am reușit să fac prea multe, iar într-un cadru
fugitiv mă vedeam luând cu copy-paste fragmente întregi de pe internet și făcându-mi
eseul lung, să-mi ajungă. M-am oprit la un moment dat, fiindcă nu voiam să primesc nota 1 pe mare plagiatură. I-am trimis profesoarei prin e-mail jumătate de eseu până la urmă,
orice era mai bun decât nimic.
În ziua următoare am venit de la facultate și m-am așezat la birou, în fața laptopului. Camera era foarte curată. M-am uitat cu coada ochiului și am văzut cum se aprinde ecranul de la telefon. Primisem mesaj de la Shell cu un comentariu la fanfic-ul trimis, care le făcea concurență și eseurilor argumentative. Desigur, Shell nu se rezumase doar la comentariu. Se mai lărgise și la povești într-un mesaj mai scurt.
Aparent, celălalt fic pe care i-l trimisesem era un smut. Mi-a spus că aveam un stil de scriere genial și că era mândră de mine. M-am gândit la tot chinul și la Kitty, sperând că și pe ea o va fi impresionat la fel de mult încercarea mea de smut. Nu de alta, dar era cadou pentru ea. Nu-mi venea să cred ce vedeam. Eram atât de fericită că terminasem fanfic-ul și că era suficient de bun.
La un moment dat s-a făcut schimbare de cadru și m-am pomenit
la facultate într-o zi de duminică. Clădirea era goală și alergam în voie pe culoare. Am frânat brusc lângă baia fetelor de la etajul 1, ca să mă mai uit o dată la mesajul
de la Shell. Visul s-a încheiat la scurt timp după aceea.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): d-na Bottez (profesoară de literatură
engleză), Shell (prietenă apropiată din Australia), Kitty (cunoștință din
fandom-ul DGM) - menționată
Comentarii
Trimiteți un comentariu