Se făcea că vorbisem cu Oana să merg la un dentist de la ea din cartier fiindcă nu mai suportam că mă durea un dinte de o vreme. Înainte să merg la respectivul dentist m-am pomenit la liceu, în laboratorul de chimie, cu profesorul de religie din școala generală. Tocmai dădusem un oarecare test, iar rezultatele mele nu erau nici pe departe cele dorite. Cu toate astea, profesorul era dispus să "se chinuie să-mi scoată de un 5."
Pe când îmi calcula media dintre subiecte, l-am auzit zicând în șoaptă un 3,60, pe care l-am rotunjit automat la 4. Desigur că m-am speriat, parcă profesorul îmi garantase că îmi dă 5, nu altceva. În final am reușit să mă liniștesc când l-am auzit pe profesor că rostește "6" mai cu jumătate de gură. M-am simțit în continuare prost, fiindcă nu mai luasem niciodată o notă așa de mică la religie.
După ce mi-a trecut nota, profesorul pe care
îl credeam de religie m-a chemat în față la catedră și a început să îmi deseneze pe foaia de test - care apropo, era la muzică - niște chei sol foarte strâmbe. Cu cât le desena mai mult, aveam senzația că eu eram cea care nu mai știa cum arăta de fapt cheia
sol.
S-a schimbat cadrul și, după o secvență fugitivă în
stație la Piața Buzești, se făcea că fusesem deja la dentist, doar că nu fusesem lăsată să văd lucrarea. Am intrat cu Oana în camera mea, unde lumina
era încă stinsă. Când a aprins-o, șoc și groază, dintele meu bolnav zăcea proptit și
începuse să mă doară cât nu mă duruse când era încă intact. Era mânjit cu sânge. M-am speriat și am întrebat-o pe
Oana ce făcuse dentistul, scandalizată pe motiv că eu cerusem altceva, la care Oana mi-a răspuns calmă că trebuia să mai merg o dată în decurs de 24 de ore la același dentist ca să îmi scoată de tot dintele.
Între timp, mi-am amintit o experiență trecută a Oanei cu un dentist - probabil același la care fusesem eu. Oana s-a trezit în câteva ore de la intervenție cu niște dureri oribile, ceea ce eu nu voiam să pățesc. M-am dus la baie și am apăsat ușor pe gingie. Ce să vezi, dintele a ieșit fără probleme, mai bine mi-l scoteam singură acasă decât să mă fi dus la dentist. Îmi rămăsese o zgârietură pe gingie de la "intervenție".
M-am întors apoi în
camera mea, unde stinsesem din nou lumina ca să nu mai văd ce grozăvie aveam în gură. Stând la laptop, am intrat pe site-ul
cabinetului stomatologic la care fusesem. Pe prima pagină era o atenționare scrisă cu
roșu: "A nu se interveni manual de către pacient înainte de finalizarea
lucrării!" Am crezut că leșin. Adică om bun, vrei să stau cu dintele strâmb
în gură și proptit în ațe și sârme până mi-l scoți tot tu la o zi distanță? Cu tot respectul datorat, nu.
În ziua următoare aveam să mă întâlnesc cu Danny (și Chris? Nu știu) în
parc la Herăstrău. Urma să ne dăm în niște bărci gonflabile nou adăugate și să
mâncăm înghețată. Abia așteptam. Abia după eram programată la dentist pentru
extracția care acum nici nu își mai avea rostul.
A fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea. Am râs împreună cu doi prieteni buni, am alergat de colo colo și distracția a fost pe măsura așteptărilor. La încheierea visului mă aflam în fața unui lift care ducea, chipurile, către cabinetul stomatologic. În spatele meu erau Danny și Oana, cu care vorbeam despre lucrare uitându-mă la spațiul evident gol din gura mea, de vreme ce în cabinet doctorul mă aștepta cu o privire dezaprobatoare, de parcă știa că îmi scosesem singură dintele.
Cuprinsul visului
Personaje (reale): Oana (prietenă foarte apropiată), Danny
și Chris (prieteni din fandom de la DGM)
Comentarii
Trimiteți un comentariu