Totul incepe cand mergem la un control de care aveam nevoie mai tarziu la facultate. Ba mai mult, cica mersesem chiar la examene, care erau patru in loc de doua si asteptam la policlinica cu toate rudele rezultatele.
Afara fiind, vad un catelus ATAT DE PUFOS SI ALB SI DRAGUT, si vreau sa pun mana pe el, dar nu reusesc. Se pare ca era al unei dame care venise cu masina la control (adica intrase..cu masina in policlinica). Policlinica nu era una obisnuita, ci era decorata cu rosu peste tot. Am gasit acolo o alta doamna care ne-a captat atentia impreuna cu cei doi copii ai ei. Erau foarte bolnavi si aveau febra.
Cadrul se schimba si ajung, intr-un fel, la facultate, desi, practic, eram tot la policlinica si se anuntau rezultatele la examene, dar de mine nu se auzea nimic. Am concluzionat ca nu intrasem.
Avem apoi de-a face cu un cadru scurt in care eram acasa si stateam pe patul lui tata si ma uitam la televizor. Era cer senin si o lumina aproape orbitoare. In bucatarie erau Tetsuya si Reona si vorbeau despre diverse lucruri. Eu si Tetsuya cica eram impreuna, dar nu parea sa se uite la mine.
Ajungem din nou la policlinica si toate rudele erau inca acolo. Fusesem si in vizita la femeia aia cu copii bolnavi, si cica „Matei era pe moarte cu febra 115 grade” (CE DUMNEZEULUI).
Mama imi povestea ca daca ar mai fi trait, tata ar fi fost medic si nu l-ar fi lasat sa moara. DAR JUR, COPILUL ALA SE MISCA si nu dadea semne ca ar avea febra.
Trecem mai departe. Descoperim accidental ca policlinica are si sala de bal. Stand la usa, ne pomenim ca vrea sa intre in sala o fata pe care cica o cunosteam si avea 3 rochii pe ea. In spate erau colegi de la facultate si se distingeau scarile de la Madgearu (mai exact scara profesorilor) si era intins un covor rosu. Era si Tetsuya acolo, SI TOT CU REONA VORBEA. Imi imaginez cum ar fi sa stiu japoneza ca sa ma bag in seama cu ei – stai, deci eu NU stiam japoneza. Atunci cum eram impreuna cu Tetsuya? O__O
La o masa din apropiere statea Cihan Gurpinar din „Furtuna pe Bosfor” si cica eram rude =))))))))))))))))))))))))
Intorcandu-ne la locul cu rude indurerate, vad pe geam cum trece dama cu cainele pufos alb SI IAR IL SCAP, dar il caut pe net si gasesc pe Tumblr (care arata cu YouTube) un clip de 10 secunde cu el si ma intreb CARE O FI SURSA ORIGINALA (nu vad rostul acestei intrebari).
In finalul visului, mi se promite pentru weekend o excursie in Herastrau cu „nenea Nicu” care nu arata ca Nicu pe care il stiu eu. Iesind din policlinica, observ ca blocurile erau facute din oglinzi, si cica de-aia era asa lumina.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama, Kakihara Tetsuya (seiyuu), Irie Reona (seiyuu), "nenea Nicu", Cihan Gurpinar (desi e numele personajului, e o persoana reala, deci merita sa se afle aici)
Afara fiind, vad un catelus ATAT DE PUFOS SI ALB SI DRAGUT, si vreau sa pun mana pe el, dar nu reusesc. Se pare ca era al unei dame care venise cu masina la control (adica intrase..cu masina in policlinica). Policlinica nu era una obisnuita, ci era decorata cu rosu peste tot. Am gasit acolo o alta doamna care ne-a captat atentia impreuna cu cei doi copii ai ei. Erau foarte bolnavi si aveau febra.
Cadrul se schimba si ajung, intr-un fel, la facultate, desi, practic, eram tot la policlinica si se anuntau rezultatele la examene, dar de mine nu se auzea nimic. Am concluzionat ca nu intrasem.
Avem apoi de-a face cu un cadru scurt in care eram acasa si stateam pe patul lui tata si ma uitam la televizor. Era cer senin si o lumina aproape orbitoare. In bucatarie erau Tetsuya si Reona si vorbeau despre diverse lucruri. Eu si Tetsuya cica eram impreuna, dar nu parea sa se uite la mine.
Ajungem din nou la policlinica si toate rudele erau inca acolo. Fusesem si in vizita la femeia aia cu copii bolnavi, si cica „Matei era pe moarte cu febra 115 grade” (CE DUMNEZEULUI).
Mama imi povestea ca daca ar mai fi trait, tata ar fi fost medic si nu l-ar fi lasat sa moara. DAR JUR, COPILUL ALA SE MISCA si nu dadea semne ca ar avea febra.
Trecem mai departe. Descoperim accidental ca policlinica are si sala de bal. Stand la usa, ne pomenim ca vrea sa intre in sala o fata pe care cica o cunosteam si avea 3 rochii pe ea. In spate erau colegi de la facultate si se distingeau scarile de la Madgearu (mai exact scara profesorilor) si era intins un covor rosu. Era si Tetsuya acolo, SI TOT CU REONA VORBEA. Imi imaginez cum ar fi sa stiu japoneza ca sa ma bag in seama cu ei – stai, deci eu NU stiam japoneza. Atunci cum eram impreuna cu Tetsuya? O__O
La o masa din apropiere statea Cihan Gurpinar din „Furtuna pe Bosfor” si cica eram rude =))))))))))))))))))))))))
Intorcandu-ne la locul cu rude indurerate, vad pe geam cum trece dama cu cainele pufos alb SI IAR IL SCAP, dar il caut pe net si gasesc pe Tumblr (care arata cu YouTube) un clip de 10 secunde cu el si ma intreb CARE O FI SURSA ORIGINALA (nu vad rostul acestei intrebari).
In finalul visului, mi se promite pentru weekend o excursie in Herastrau cu „nenea Nicu” care nu arata ca Nicu pe care il stiu eu. Iesind din policlinica, observ ca blocurile erau facute din oglinzi, si cica de-aia era asa lumina.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): mama, Kakihara Tetsuya (seiyuu), Irie Reona (seiyuu), "nenea Nicu", Cihan Gurpinar (desi e numele personajului, e o persoana reala, deci merita sa se afle aici)
Comentarii
Trimiteți un comentariu