La inceputul visului, sunt cu niste fete pe aleea dintre blocuri si cica mergem la scoala (dar era traseul pe care in mod normal l-as fi parcus pana la meditatie). Ne chinuim vreo 5 minute sa trecem strada si injuram traficul pentru ca una dintre fete nu si-a ascultat intuitia sa traverseze cand nu era nicio masina. Dupa ce trecem, fetele merg mai departe, in timp ce eu dau de diriga din liceu. Cica am stat sa vorbesc cu diriga, dar nu am vorbit cu ea; ea doar mi-a adresat o intrebare legata de niste carti pe care nu le citisem.
Ma pomenesc apoi, brusc, la scoala, cu niste tipe de clasa a 8-a care se dadeau mari ca stiau sa deseneze haine. Nu conteaza cat de mult am incercat sa ma bag in seama cu ele, ele tot m-au ignorat. La un moment dat, le-am zis ceva de genul “Vreau si eu haine Fairy Tail, daca se poate!”, dar tot nu m-au bagat in seama.
Am mers si m-am asezat intr-o banca, unde am dat de niste cereale Nesquick (double). Am inceput sa mananc din ele, cu toate ca sigur erau ale cuiva, fiindca punga era desfacuta. Diriga a aparut pentru scurt timp, apoi a iesit val-vartej din clasa. Am incercat din nou sa vorbesc cu copiii aia infumurati, dar fara succes.
Apare mama in cadru si ma intreaba daca sunt gata de plecare. (Practic, noi trebuia sa ne vedem intr-o statie, dar nu ne-am vazut pentru ca m-a deturnat diriga). O intreb pe mama daca s-a vazut cu diriga si daca au vorbit si imi spune ca nu, dupa care imi da un baton de cereale Nesquick ca sa nu imi fie foame pe drum, baton la care eu ma uit cam stramb, pentru ca mai aveam unul in poseta. Inainte sa ies din clasa, am mai luat inca putin din cerealele imprastiate pe masa ale copiilor.
Se schimba cadrul si eram tot in clasa aia, dar copiii disparusera si acum aveam de-a face cu telegrafistii. Iza, o eleva de-a mamei, era asezata in prima banca, cu spatele la catedra si manca ceva. La un moment dat, nu stiu cine sau ce zice, dar Iza are o expresie faciala extrem de iesita din comun, si se vedeau, ca in anime, ochii cerculete (o.o), dar erau foarte mici, ca ai lui Koro-sensei din Ansatsu Kyoushitsu. Mama incepe sa rada zgomotos si atrage atentia tuturor asupra ochilor Izei. Iza se intoarce cu spatele la noi si continua sa manance. Putin mai tarziu, un baiat de la telegrafie, Raoul, face acelasi tip de fata, numai ca el avea ochii liniute serpuite (~.~). Eu eram confuza, dar ma amuza faptul ca expresiile faciale din anime erau transpuse in realitate.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): diriginta din liceu, mama, Iza (eleva a mamei), Raoul (elev al mamei)
Anime: Fairy Tail (mentionat), Ansatsu Kyoushitsu (mentionat)
Caractere: Koro-sensei din Ansatsu Kyoushitsu (mentionat)
Ma pomenesc apoi, brusc, la scoala, cu niste tipe de clasa a 8-a care se dadeau mari ca stiau sa deseneze haine. Nu conteaza cat de mult am incercat sa ma bag in seama cu ele, ele tot m-au ignorat. La un moment dat, le-am zis ceva de genul “Vreau si eu haine Fairy Tail, daca se poate!”, dar tot nu m-au bagat in seama.
Am mers si m-am asezat intr-o banca, unde am dat de niste cereale Nesquick (double). Am inceput sa mananc din ele, cu toate ca sigur erau ale cuiva, fiindca punga era desfacuta. Diriga a aparut pentru scurt timp, apoi a iesit val-vartej din clasa. Am incercat din nou sa vorbesc cu copiii aia infumurati, dar fara succes.
Apare mama in cadru si ma intreaba daca sunt gata de plecare. (Practic, noi trebuia sa ne vedem intr-o statie, dar nu ne-am vazut pentru ca m-a deturnat diriga). O intreb pe mama daca s-a vazut cu diriga si daca au vorbit si imi spune ca nu, dupa care imi da un baton de cereale Nesquick ca sa nu imi fie foame pe drum, baton la care eu ma uit cam stramb, pentru ca mai aveam unul in poseta. Inainte sa ies din clasa, am mai luat inca putin din cerealele imprastiate pe masa ale copiilor.
Se schimba cadrul si eram tot in clasa aia, dar copiii disparusera si acum aveam de-a face cu telegrafistii. Iza, o eleva de-a mamei, era asezata in prima banca, cu spatele la catedra si manca ceva. La un moment dat, nu stiu cine sau ce zice, dar Iza are o expresie faciala extrem de iesita din comun, si se vedeau, ca in anime, ochii cerculete (o.o), dar erau foarte mici, ca ai lui Koro-sensei din Ansatsu Kyoushitsu. Mama incepe sa rada zgomotos si atrage atentia tuturor asupra ochilor Izei. Iza se intoarce cu spatele la noi si continua sa manance. Putin mai tarziu, un baiat de la telegrafie, Raoul, face acelasi tip de fata, numai ca el avea ochii liniute serpuite (~.~). Eu eram confuza, dar ma amuza faptul ca expresiile faciale din anime erau transpuse in realitate.
Cuprinsul visului:
Personaje (reale): diriginta din liceu, mama, Iza (eleva a mamei), Raoul (elev al mamei)
Anime: Fairy Tail (mentionat), Ansatsu Kyoushitsu (mentionat)
Caractere: Koro-sensei din Ansatsu Kyoushitsu (mentionat)
Comentarii
Trimiteți un comentariu